Într-o lume plină de provocări, pe care viaţa ţi le scoate mai mereu în cale, devii din ce în ce mai interesat de ,,ingredientele” necesare pentru a învinge obstacolele şi pentru a reuşi în majoritatea lucrurilor pe care tu ţi le propui. Astfel, nu întâmplător se vorbeşte tot mai mult despre importanţa unei stime de sine bune.

Stima de sine reprezintă părerea pe care o avem despre noi înşine (adică modul în care ne judecăm în ochii noştri şi în ochii celorlalţi), cum ne simţim cu părerea pe care o avem despre noi înşine şi ce facem cu viaţa noastră având această părere. Cu cât între imaginea de sine (cine şi cum suntem) şi idealul de sine (cine şi cum am vrea să fim) este o discrepanţă mai mare, cu atât stima de sine este mai scăzută (negativă) şi cu cât cele două dimensiuni sunt mai apropiate, cu atât suntem mai congruenţi cu noi înşine, iar stima de sine este mai bună (pozitivă). 

Observându-ne şi analizându-ne, fiecare dintre noi putem alege să acordăm atenţie fie la ceea ce avem pozitiv, să ne valorificăm la maximum potenţialul atât pentru noi, cât şi pentru cei din jur, iar din ceea ce nu ne place, să mai lucrăm şi să ameliorăm unele aspecte, deci să ne schimbăm în sens pozitiv fie, dimpotrivă, putem alege să ne focusăm asupra aspectelor negative, să ne judecăm, să ne criticăm, să ne etichetăm în sens negativ, să facem alegeri proaste, să ne dispreţuim şi să ne facem viaţa imposibilă. 

Stima de sine se reflectă în atitudinea faţă de propria persoană, şi în ce facem cu ,,cine" şi ,,cum" ne percepem că suntem. Ea nu este ceva înnăscut, ci un construct, o atitudine faţă de propria persoană care se formează pe parcursul vieţii, putând suporta influenţe şi modelări, astfel că prin autocunoaştere, autocontrol conştient, motivaţie, muncă şi perseverenţă, ne putem ameliora diverse aspecte ale ale acesteia.

Dar ce înseamnă să ai o stimă de sine bună?

Iată câteva caracteristici ale unei persoane cu o stimă de sine bună:​ 

  1. alege să îşi asume riscuri calculate şi să iasă din zona de confort pentru a-şi depăşi limitele şi pentru a evolua;
  2. atunci când înregistrează un eşec, nu simte nevoia să se justifice prea mult şi nici nu se prăbuşeşte în faţa nereuşitei;
  3. transformă eşecurile în lecţii de învăţare, din care desprinde învăţăminte utile, pe care le aplică în experienţele viitoare;
  4. conştientizează şi îşi asumă partea sa de contribuţie la lucrurile care i se întâmplă;
  5. îşi cunoaşte calităţile şi resursele interioare şi se apreciază în mod realist pentru ele;
  6. îşi valorifică la maximum resursele personale, atât pentru sine, cât şi pentru cei din jur;
  7. îşi urmăreşte progresul personal înregistrat ,,azi” comparativ cu cel de ,,ieri”, în loc să se compare mereu cu cei din jur;
  8. îşi aminteşte cu drag de situaţiile personale de reuşită şi se simte mândră (nu infatuată) de realizările sale;
  9. vorbeşte despre propria persoană într-un mod apreciativ (dar nu excesiv);
  10. are curajul de a fi imperfectă (acceptă greşelile şi ceea ce nu poate schimba);
  11. îşi cunoaşte părţile mai puţin pozitive pe care le poate schimba şi lucrează continuu la evoluţia sa personală;
  12. este autonomă şi nu îi împovărează pe cei din jur cu lucrurile pe care este în măsură să le realizeze singură, pentru sine;
  13. când are nevoie de sprijin, ştie să îl ceară şi, totodată, oferă sprijin atunci când i se cere şi stă în puterea sa să îl acorde;
  14. ia decizii în acord cu propria sa persoană, într-o manieră ecologică, şi îşi asumă responsabilitatea şi consecinţele pentru acestea;
  15. întâmpină cu mult curaj provocările pe care viaţa i le scoate în mod inevitabil în cale, căutând soluţii şi nu vinovaţi;
  16. stabileşte limite personale şi graniţe sănătoase în relaţiile cu cei din jur şi nu acceptă relaţii toxice;
  17. are sentimentul valorii personale şi nu permite abuzuri de niciun fel din partea altor persoane;
  18. primeşte criticile care i se aduc, le analizează şi le acceptă pe cele care i se potrivesc, iar pe celelalte le respinge;
  19. vorbeşte despre ,,cine" şi ,,cum este", dezvăluindu-se în autenticitatea sa, fără să se teamă că s-ar putea să nu fie pe placul altora şi că va fi respinsă;
  20. trăieşte în acord cu propria persoană, cu ,,cine” şi ,,cum” este, având puterea de a rezista la presiunile altor persoane, atunci când realizează că acestea îi pot aduce prejudicii;
  21. trăieşte sentimente pozitive faţă de sine, fără a avea nevoie de validarea și confirmarea continuă a celor din jur;
  22. are curajul să îşi ceară iertare atunci când geşeşte (evitând exagerarea şi umilinţa) şi procedează în aceeaşi manieră şi cu cei din jur.

Majoritatea oamenilor dispun de caracteristicile de mai sus, în diferitele grade şi în diferite sarcini ale vieţii (relaţia cu profesia-munca, relaţia socială şi de petrecere a timpului liber, relaţia de cuplu şi relaţia cu spiritualitatea), însă unii se poziţionează mai pregnat în una sau două dintre acestea, şi mai puţini se situează la acelaşi nivel şi simultan în toate sarcinile vieţii lor. 
 

Nivelul de dezvoltare al stimei de sine, depinde în principal de:

- modelele pe care fiecare individ le-a avut încă din copilărie şi pe care le-a interiorizat în percepţia de sine,
- modul în care a perceput că a fost încă din primii ani de viaţă susţinut, încurajat şi valorizat în diferitele situaţii cu care s-a confruntat,
- modul în care s-a perceput pe sine în ochii proprii şi ai celorlalţi;
- modul în care a ales să filtreze aprecierile şi deprecierile venite de la cei din jur, cu privire la persoana sa,
- gradul de implicare şi nivelul la care şi-a exersat caracteristicile persoanale, în situaţiile cu care s-a confruntat.
 

Câteva modalităţi de ameliorare a stimei de sine:

  • Fiecare om trebuie să fie cel mai bun prieten al său, adică să aibă curajul de-a fi imperfect. Aceasta înseamnă să îţi priveşti greşelile ca pe nişte lecţii de învăţare, din care să desprinzi învăţăminte valoroase pentru a le aplica în contextul potrivit, cu proxima ocazie.
     
  • Fiecare succes pe care un individ îl înregistrează într-o arie de interes pentru el, îi creşte încrederea în forţele personale, îi ridică nivelul stimei de sine şi îi întăreşte mentalitatea de învingător. Şi invers, cu fiecare eşec pe care un individ îl înregistrează în ceea ce îşi propune, într-un domeniu semnificativ pentru el, îi scad încrederea în propria persoană, stima sa de sine şi mentalitatea de învingător. Aşadar, se recomandă diminuarea discrepanţelor prea mari între ,,dorinţă” şi ,,posibilitate”, aducând nivelul aspiraţiilor mai aproape de posibilităţile de moment.
     
  • Fiecare om este bine să facă pace cu trecutul său şi să se desprindă de acesta pentru a se putea conecta la prezent. Fiecare părinte oferă copilului său ce poate din ,,cine" şi ,,cum" este el, iar dacă al tău părinte nu a ştiut să fie lângă tine, să îţi ofere căldură emoţională, acceptare şi dragoste necondiţionată, empatie, încurajare, sprijin, liniştire în situaţii de stres şi să îţi satisfacă alte nevoi emoţionale, aceasta nu este pentru că şi-a propus să îţi facă rău, ci pentru că nu a ştiut nici cum să îţi identifice sau să îţi înţeleagă nevoile, şi nici cum să ţi le satisfacă, cel mai probabil el însuşi fiind lipsit de astfel de resurse interioare. Aşadar, va trebui să accepţi că cel puţin unul dintre părinţii tăi - la fel ca fiecare om, este imperfect, cu limite personale şi că este necesar să te împaci cu acest lucru şi să accepţi că atât s-a putut.  
     
  • Fiecare om este responsabil pentru propria sa viaţă şi pentru propria sa fericire. Chiar dacă nu ai primit ceea ce avei nevoie în copilărie, acum tu eşti responsabil pentru starea ta de bine şi pentru fericirea ta, şi nu alte persoane care să fie mame şi taţi surogaţi. Eşti adult şi este momentul să îţi asumi responsabilităţi de adult, şi nu să te comporţi ca un copil neajutorat. Nimeni nu are datoria faţă de tine şi nici nu este responsabil să îţi umple ţie golul interior, să te salveze de propria ta nefericire şi să te facă fericit. Aşadar, este necesar să te cunoşti mai bine, să te întrebi ce poţi face cu ceea ce ai, să iei decizii personale, să ieşi din ziona de confort, să îţi asumi riscuri calculate şi să acţionezi pentru a contribui la propria ta schimbare şi la propria ta fericire. 
     
  • Fiecare om are datoria faţă de sine însuşi de a trece printr-un proces de autucunoaştere, de a deveni conştient de caracteristicile sale şi de modul în care acestea îl sprijină sau îl încurcă în relaţia cu sine şi cu cei din jur. Înţelegând modul tău de raportare la propria persoană, la cei din jur şi, în general, la viaţă, poţi ameliora unele aspecte, în sensul fie de a le manifesta mai pregnant, fie de a le diminua manifestarea. Reuşind să-ţi îmbunătăţeşti abilităţile sau să îţi dezvolţi unele noi, vei deveni mai încrezător şi îţi va creşte stima de sine.
     
  • Fiecare om este mai fericit atunci când trăieşte în acord cu ,,cine" şi ,,cum" este el. Aşadar, va trebui să te întrebi în fiecare clipă, atunci când cineva sau ceva vine înspre tine, care este părerea ta, ce crezi tu despre acel lucru, cum te simţi cu acel lucru şi cum este mai bine pentru tine. Pe măsură ce asculţi de vocea ta interioară, devii mai responsabil pentru alegerile tale, înveţi din experienţele tale şi îţi dezvolţi un sine diferenţiat de al celor din jur, ceea ce contribuie la îmbunătăţirea stimei tale de sine.
     
  • Fiecare om are un mod unic de a fi, o autenticitate pe care este necesar să şi-o asume şi să o exprime în faţa celorlalţi, fără teama că dacă este diferit de cei din jur, atunci aceasta înseamnă că nu e ok şi că aceştia îl vor respinge. Este imposibil să fii pe placul tuturor, iar încercarea de a te menţine în tiparele impuse de cei din jur, doar din teama de a-i pierde, s-ar putea să îţi aducă prejudicii personale, şi să nici nu tă face să fii pe placul tuturor. Este adevărat, uneori, alegându-te pe tine, este posibil să pierzi anumite persoane, dar vei rămâne cu cele potrivite şi, mai ales, te vei avea pe tine în autenticitatea ta.
     
  • Fiecare om are datoria morală faţă de sine însuşi, de-a se trata cu demnitate personală, cu apreciere şi consideraţie faţă de sine însuşi. Cu cât mai mult îţi oferi ţie însuţi aceste daruri, cu atât mai mult ţi le vor oferi şi cei din jur. Aşadar, va trebui să înveţi să îţi stabileşti limite şi graniţe sănătoase în relaţia cu cei din jur, să înveţi să spui ,,Nu" atunci când simţi acest lucru, să renunţi la a face sacrificii care îţi aduc prejudicii personale şi să vorbeşti despre tine şi despre realizările tale într-un mod pozitiv.
     
  • Fiecare om merită să fie tratat ca un Om însă, atunci când te înconjori de persoane nepotrivite pentru tine, care te descurajează, care te judecă şi te critică în mod constant, care îţi induc în mod constant sentimente de vinovăţie şi care încearcă mereu să te schimbe după ,,chipul şi asemănarea lor", încrederea în tine şi stima de sine îţi sunt afectate din ce în ce mai mult. În astfel de situaţii, este necesar să trasezi limite în faţa acestor comportamente, să renunţi la persoanele toxice din viaţa ta şi să cauţi să te înconjori de oameni care te acceptă, care te plac şi care te valorizează pentru ,,cine" şi ,,cum" eşti,  aceasta însemnând ,,chiar dacă", nu ,,doar dacă". 
     
  • Fiecare om care trăieşte între oameni are datoria faţă de comunitatea din care face parte să contribuie cu ceea ce poate, şi nu să rămână încapsulat în egoismul şi individualismul celui ce doar ia, fără să ofere ceva în schimb. Deschiderea spre celălalt şi contribuţia personală pe puterile tale, celui ce are nevoie de contribuţia ta, îţi conferă de cele mai multe ori un sens, o valoare şi un sentiment de apartenenţă, ceea ce se răsfrânge în mod pozitiv asupra stimei tale de sine. 
     
  • Fiecare om, poate apela la un psihoterapeut care să îl ghideze în procesul său de autocunoaştere şi dezvoltare personală. În societatea modernă în care trăim, psihoterapia a devenit o necesitate pentru un stil de viaţă mai sănătos, astfel că din ce în ce mai multe persoane conştientizează acest lucru şi aleg să facă această călătorie alturi de un specialist. Dacă decizi să apelezi la psihoterapie, recomandarea este să alegi unul potrivit pentru tine, astfel încât rezultatele să apară în direcţia dorită. Iar în drumul spre ameliorarea stimei de sine, dacă doreşti să îţi fiu eu însămi ghid, te invit să accesezi cursul online ,,Drumul spre mine sau cum să devin prietenul meu". 
     

Credinţa că o stimă de sine ridicată reprezintă cheia succesului şi a fericirii în viaţa cuiva, este demult un mit. În realitate, extremele ne încurcă mereu în relaţia cu propria persoană, cu viaţa şi cu cei din jur. Un nivel prea înalt al unei stime de sine duce la supraestimare şi supravalorizare, autosuficienţă, superioritate, aroganţă, centrarea pe propria persoană, individualism şi egoism în anumite situaţii, pe când un nivel prea scăzut al stimei de sine generează modestie, autodepreciere, nivel redus al valorii şi a demnităţii personale, ezitare, prudenţă şi, de asemenea, egoism şi individualism, impulsivitate, teamă de respingere, teamă de eşec, umilinţă şi victimizare.

În lucrul cu stima de sine, nu trebuie să ţinteşti un nivel cât mai înalt al acesteia, ci să cauţi să ameliorezi acele aspecte care te încurcă în relaţia cu tine şi cu cei din jur, pentru a dobândi o stare de mai bine în pielea ta.
Echilibrul este cheia!
 

P.S.
Pentru tine ce înseamnă să ai o stimă de sine bună?
Cunoşti vreo modalitate de a-ţi îmbunătăţi stima de sine?
 

Angela Plăcintar,
Psiholog şi psihoterapeut adlerian