Stima de sine reprezintă părerea despre sine, sau concluzia a ceea ce percepe și simte copilul/adultul față de discrepanța dintre ,,cine” și ,,cum este” el (imaginea de sine) și ,,cine” și ,,cum ar vrea” să fie (idealul de sine). Ea se referă la evaluarea valorii personale și este modul în care ne evaluăm imaginea de sine, precum și modul în care ne evaluăm în raport cu propriile așteptări și cu ceilalți (valoarea pe care și-o conferă sieși fiecare persoană, ca urmare a autoevaluării).

,,Nu sunt suficient de frumoasă” sau ,,Nu sunt suficient de inteligentă”, sau ,,Nu sunt suficient de comunicativă” sunt afirmații generate de imaginea de sine și arată că persoana în cauză și-ar dori să fie în mai mare măsură frumoasă, ori inteligentă, ori comunicativă. Există, deci, o discrepanță între imaginea de sine (,,nu sunt suficient de…) și între idealul de sine (aș vrea să fiu mai…). Pornind de la aceste afirmații generate de imaginea de sine, persoana respectivă poate concluziona următoarele afirmații: ,,Aceasta înseamnă că nu sunt suficent de valoroasă” sau ,,Sunt mai puțin valoroasă” , afirmații care vor ține de stima de sine și care o vor încurca în relația cu cei din jur, ori de câte ori va considera că nu este suficient de frumoasă, de inteligentă, ori suficient de comunicativă.

Persoanele cu stimă de sine bună:

  • trăiesc sentimente pozitive faţă de sine, fără a avea nevoie de validarea și confirmarea continuă a celor din jur;
  • se apreciază pentru calitățile și resursele lor interioare;
  • au curajul de a fi imperfecte și își valorifică la maximum competențele;
  • au sentimentul valorii personale;
  • nu se lasă copleșite de invidie;
  • au păreri clare despre ele, nu cad pradă etichetelor pe care cei din jur încearcă să le pună și nici nu se prăbușesc în fața criticilor altor persoane;
  • au un sine diferențiat de al celor din jur astfel, că nu se lasă influențate și manipulate de părerile lor;
  • își cunosc limitele personale și le respectă în relația cu persoanele cu care relaționează;
  • au încredere în forțele proprii, își fixează obiective realiste și fac totul pentru realizarea lor;
  • nu se descurajează în fața eșecului, învață din ceea ce experimentează și iau lucrurile de la capăt;
  • caută să își depășească limitele, ieșind din zona de confort;
  • se implică în sarcini noi;
  • își asumă responsabilități noi;
  • iau decizii în acord cu propria persoană și își asumă responsabilitatea pentru consecințele propriilor acțiuni;
  • manifestă autonomie și independență;
  • apreciază lucrurile din viața lor;
  • sunt mândre de realizările lor;
  • își exprimă într-o manieră adecvată emoțiile pe care le simt;
  • pot face față presiunii celorlalți și frustrării;
  • evită relațiile toxice.

Persoanele cu stimă de sine negativă, fragilă sau scăzută:

  • au nemulțumiri constante în privința mai multor aspecte ale vieții, sau a vieții, în general;
  • nu au sentimentul valorii personale;
  • sentimentele față de propria lor persoană depind de atingerea unor standarde și de validările și confirmările celor din jur,
  • nu se cunosc suficient de bine;
  • nu au curajul de a fi imperfecte și caută perfecțiunea;
  • se compară în permanență cu cei din jur, se lasă copleșite de invidie și se descurajează;
  • nu au păreri clare despre ele, adesea cad pradă etichetelor pe care cei din jur încearcă să le pună și se prăbușesc în fața criticilor altor persoane;
  • nu au un sine diferențiat de al celor din jur, sunt dependente și se lasă influențate și manipulate de părerile altor persoane;
  • cei din jur le încalcă limitele personale, deoarece aceste persoane nu și le cunosc foarte bine și nici nu și le impun în fața oamenilor;
  • nu au încredere în forțele proprii, nu își fixează obiective, sau, dacă și le stabilesc renunță la multe dintre ele, pe drumul spre realizarea lor;
  • se descurajează în fața eșecului și nu învață din ceea ce experimentează;
  • nu ies din zona de confort;
  • evită implicarea în sarcini noi;
  • evită responsabilități noi;
  • nu-și asumă responsabilități pentru consecințele propriilor acțiuni;
  • nu iau decizii în acord cu propria persoană și nu își asumă responsabilitatea pentru consecințele propriilor lor acțiuni;
  • sunt dependente de cei din jur;
  • au o manieră pesimistă de a privi lucrurile și nu apreciază ceea ce au;
  • sunt nemulțumite de realizările lor și vorbesc despre propria persoană în termeni negativi;
  • manifestă toleranță scăzută la presiunea celorlalți, la stres și la frustrare;
  • manifestă inhibiție emoțională, sau își exprimă emoțiile într-o manieră agresivă;
  • acceptă relațiile toxice și devin dependente de ele.

Posibile cauze ale unei stime dine fragile:

  • modelul unei persoane foarte apropiate şi extrem de semnificative din copilărie, care îşi exprima vădit nemulţumirea vizavi de propria-i persoană;
  • standardele, cerințele și expectanțele crescute, exagerate chiar, ale părinților față de copil, care nu țin cont de abilitățile acestuia;
  • nediferențierea între copil și comportament, de către adulți;
  • comparaţia pe care cei apropiaţi, în speţă părinţii, o fac între propriul copil și alți copii (frați, verișori, copii ai unor prieteni, sau ai unor vecini, etc.);
  • etichetările copilului din partea celor apropiaţi, pe care micuțul nu are capacitatea de a le analiza și de a le respinge atunci când nu i se potrivesc;
  • descurajările din partea părinților care frâng aripile curajului nativ al copilului şi dorinţei acestuia de a contribui;
  • criticile constante prin intermediul cărora părinții evidențiază în mod constant greșelile și aspectele negative în tot ceea ce este și face copilul;
  • blamarea și învinovățirea constantă a copilului;
  • pedeapsa, amenințările, șantajul emoțional și manipularea copilului;
  • ridiculizarea copilului;
  • impunerea tuturor sau a majorității lucrurilor pe care copilul ,,trebuie” să le facă, fără a cere opinia acestuia pentru preferințele și dorințele sale și fără a-l implica în deciziile care-i privesc viața sa personală;
  • răsfățul și supraprotejarea care nu-i permit copilului să facă lucruri pentru sine, conform vârstei și abilităților lui și-i interzic experiențe prin care să poată contribui și conștientiza calitățile și forțele pe care le deţine;
  • neglijarea copilului;
  • abuzul fizic.

O stimă de sine fragilă nu se va schimba peste noapte. Este necesar, ca persoana în cauză să lucreze la diferitele aspecte ale acesteia și să le ia pe rând. Calea cea mai bună de a se îmbunătăți o stimă de sine, o reprezintă psihoterapia, în cadrul căreia, persoana are oportunitatea de a deveni conștientă de ceea ce nu este conștientă, de a înțelege ce o încurcă în relația cu propria persoană și cu cei din jur, de a descoperi cauzele și a le înțelege prin ochii unui adult, de a descoperi noi modalități și de a face lucrurile diferit cu ceea ce are și de a le exersa până când vor deveni noi tipare comportamentale.

Dacă dorești să primești pe e-mail un material și mai amplu pe acest subiect, te invit să te abonezi la newsletter.
Te vei bucura de el...

 

Angela Plăcintar,
Psiholog și psihoterapeut adlerian