Atunci când faci ceva, este firesc să tinzi spre a face lucrurile cât mai bine, dacă tot le faci, și în primul rând ție să îți placă rezultatul acțiunilor tale. Dacă ție nu îți place de tine și ești nemulțumit de ceea ce realizezi, vei avea o părere proastă despre tine, te vei simți inconfortabil, iar atitudinea ta de nesiguranță se va răsfrânge asupra stimei de sine, asupra relației cu propria persoană și cu cei din jur.

Să îți placă de tine și de ceea ce faci, să cauți să faci lucrurile cât mai bine și mai aproape de perfecțiune în unele situații sau în unele domenii de activitate, este ceva firesc pentru majoritatea dintre noi. Însă, când tendința de a fi perfect îți ghidează întreaga existență, sub toate aspectele ei și se manifestă în mod constant, perfecționismul devine o obsesie care îți poate aduce prejudicii, iar acest lucru te împiedică să apreciezi și să te bucuri de ceea ce ai în prezent în viața ta, determinându-te să fii mereu nemulțumit și nefericit, pentru că:

  • acorzi atenție exagerată detaliilor și investești foarte multă energie și timp pentru a le realiza la un nivel la care tu să fii mulțumit;
  • îți limitezi posibilitățile de acțiune și alegi să rămâi în zona de confort, făcând numai ceea ce știi tu mai bine, ca să fii sigur că rezultatul va fi perfect;
  • întâmpini dificultăți în a încerca lucruri și experiențe noi, deoarece consideri că nu ai abilitățile dezvoltate suficient de mult și, ca să nu te faci de râs în fața celorlalți, eviți situațiile pe care nu le poți controla.

Să vrei să fii perfect, în tot ceea ce faci, nu numai că este un ideal nerealist și imposibil de realizat, dar implică și un stres permanent generat de presiunea pe care o pui pe tine și de îngrijorările care duc la anxietate și atac de panică, datorate următoarelor întrebări pe care ți le tot adresezi:

  • dacă nu voi reuși să fac lucrurile perfect?
  • dacă voi eșua, ce vor crede și ce vor spune cei din jur?
  • dacă cei din jur mă vor respinge, atunci când nu fac lucrurile perfect?
  • cum să mă justific atunci când nu fac lucrurile perfect, în viziunea celorlalți pentru a nu fi respins?
  • care va mai fi valoarea mea, dacă eu îi voi dezamăgi pe cei din jur?
  • etc.

Practic, ca să nu fie judecată, devalorizată și respinsă de către cei din jur, persoana în cauză proiectează asupra oamenilor nevoia ei irațională de perfecționism, pe care crede, în mod eronat, că aceștia o așteaptă de la ea, străduindu-se să se conformeze în acest sens. În plus, pentru că perfecționistul nu are așteptări doar de la propria-i persoană, adesea poate să manifeste pretenția ca și cei din jur să fie perfecți, stabilindu-le standarde dificil de atins. Obosiți la un moment dat de pretențiile perfecționistului și de strădania lor zadarnică de a-i face pe plac, oamenii din jurul său se vor îndepărta treptat de el.

Soluția optimă este calea de mijloc: să faci anumite lucruri cât mai bine și să îți dai voie să faci alte lucruri mai puțin bine, având curajul de a fi imperfect. Dacă îți dai voie, poți începe să te antrenezi pentru a-ți crește toleranța vizavi de lucrurile ,,imperfecte”. Spre exemplu, dacă îți consumă prea mult timp și energie curățenia, ai putea decide ca azi, să faci curățenie doar într-o încăpere și, în schimb, să alegi să petreci mai mult timp cu familia ta, într-un mod cât mai plăcut. Crezi că cei dragi ți-ar reproșa ceva? Aș tinde să spun că nu, ci dimpotrivă, ar aprecia fiindcă, de cele mai multe ori, ei au nevoie de prezența, de atenția și de afecțiunea ta și nu de perfecțiunea ta.

Gândește-te:

  • merită să eviți o întâlnire, doar pentru că părul nu îți stă perfect, ori pentru că ți-a ieșit un coș pe față, în loc să te centrezi pe alte atuuri ale tale?
  • merită să stai pe margine atunci când nu știi să joci un joc, decât să înveți și tu de la cei din jur?
  • merită să refuzi vizita unui prieten drag, doar pentru că locuința ta nu strălucește de curățenie, în loc să te centrezi pe relația cu acesta?
  • merită să te ridici și să pleci în timpul unei discuții, atunci când tu nu știi nimic despre subiectul care se discută, în loc să te străduiești să fii un bun ascultător, să le adresezi întrebări celor din jur și să afli mai multe despre subiectul respectiv?
  • merită să-ți investești toată energia și tot timpul din lume pentru a reface un lucru de zeci și sute de ori, numai pentru ca acesta să fie perfect?

În adâncul sufletului tău, chiar ești convins că valoarea ta constă doar în aspectele care țin de perfecțiune sau ești, mai degrabă, o ființă complexă, cu puncte tari dar și cu slăbiciuni?

 

Angela Plăcintar,
Psiholog și psihoterapeut adlerian