Atunci când reuşeşti să te raportezi la viaţă, conştientizând faptul că, pe lângă provocări din care poţi să înveţi atunci când le priveşti ca pe nişte oportunităţi de învăţare, ai parte şi de multe binecuvântări – oameni frumoşi, experienţe şi lucruri minunate, când le apreciezi şi te simţi recunoscător pentru ele, sufletul ţi se umple de speranţă şi de bucurie, îţi creşte încrederea în tine, iar stima de sine îţi zâmbeşte. În schimb, atunci când, deşi ai parte şi de lucruri bune, alegi să te focusezi pe latura negativă a vieţii pe care o trăieşti, pe ,,cine” şi ,,cum” nu eşti, pe ceea ce îţi lipseşte, pe ceea ce au alţii şi tu nu ai, pe provocări şi dificultăţi, pe nereuşite, pe atitudinile şi comportamentele neplăcute ale celor din jur cu care ei te întâmpină, te simţi cuprins de nemulţumire, de deznădejde, începi să devii pesimist, să te lamentezi, să dezvolţi o mentalitate de victimă şi să fii nefericit, ceea ce îţi va scădea încrederea în propria persoană, precum şi stima de sine.
 

Recunoştinţa este, poate, cel mai la îndemână, dar şi cel mai valoros cadou pe care poţi singur să ţi-l oferi. El te scapă de statutul de victimă şi de nefericire. Când simţi recunoştinţă faţă de lucrurile şi de persoanele din viaţa ta, inclusiv de ceea ce fac alţii pentru tine, dar mai ales de ceea ce ai făcut şi poţi face tu însuţi pentru tine, nu te mai simţi nici sărac, nici singur, nici mizerabil şi nici nu mai poţi să te victimizezi. Eşti pur şi simplu fericit, pentru că te simţi binecuvântat.
 

Recunoștința este una dintre cele mai puternice forțe din univers, care ne conectează la tot ceea ce este bun și frumos în viața noastră și la miracolul din viața pe care o trăim. Pentru că am primit viața în dar, suntem tentați să credem că așa este firesc și că ea are obligația de-a ne oferi tot ce avem nevoie și ne dorim. Dar viața însăși e un dar prețios, căci dacă am simți că-l pierdem, l-am aprecia mai mult. Recunoștința ne ajută să conștientizăm că viața nu are nicio obligație față de noi înșine, pentru a ne oferi și a ne face fericiți însă, prin ceea ce ne oferă, stă în puterea noastră să-i observăm darurile şi binecuvântările, să le apreciem și şi să ne simţim recunoscători pentru acestea.
 

Recunoștinta este un izvor de energie pozitivă care se întoarce la sursa sa – conștiința și inima, și care se răsfrânge asupra ta. Când începi să observi lucrurile frumoase și pozitive în viața ta, să te simți binecuvântat pentru acestea, să le apreciezi și să simți recunoștință, pe măsură ce îți dezvolți acest tipar comportamental, observi din ce în ce mai multe astfel de lucruri. Cu cât conștientizezi în mai mare măsură lucrurile pozitive din viața ta, darurile primite din partea ei și te simți binecuvântat pentru acestea, cu atât viața îți trimite și mai multe daruri înapoi. Este ca și cum ai sta în preajma unui magnet care atrage astfel de lucruri. Este ca un cont în bancă plin cu valori care îți hrănesc spiritul. Este ca o profeție autoîmplinită: te uiți după ce e bun și frumos în viața ta și, cu cât îți orientezi mai mult atenția asupra acestora, cu atât observi mai multe lucruri bune, și cu cât observi mai multe, cu atât te aștepți în mai mare măsură ca lucrurile bune și frumoase să se întâmple din nou și în continuare în viața ta. Și, pe măsură ce te aștepți să ți se întâmple lucruri bune și frumoase, având și disponibilitatea de-a le observa, cu atât mai multe ți se întâmplă, fiindcă întreaga ta ființă se aliniază la mentalul, emoționalul și comportamentalul a ceea ce ești convins că se va întâmpla. Iar pe măsură ce te simți binecuvântat și manifești recunoștință pentru ceea ce ai, viața ta devine un miracol.
 

Recunoștința este o strare lăuntrică individuală, generată de un gând bun la adresa cuiva, care te conectează în interiorul ființei tale cu divinitatea și cu persoanele față de care simți apreciere și recunoștință, iar apoi răsfrângi în exteriorul tău ceea simți. La rândul lor, pentru că ți-ai exprimat gândurile bune, aprecierea şi recunoștința, persoanele care primesc ceea ce vine de la tine, se gândesc pozitiv la persoana ta și te poartă un timp în sufletul lor, iar în acest mod sufletele voastre se conectează și se creează o relație pozitivă între voi. Recunoștința se exprimă prin gânduri, prin emoții, prin cuvinte și prin fapte – toate pozitive, față de divinitate (prin apreciere, prin a-i respecta poruncile, prin meditație și rugăciune) și față de oamenii cu care interacționăm. Când interiorul propriei ființe este scăldat în lumină și lăsăm această lumină să transceadă în exteriorul nostru, în cele din urmă, ea se întoarce tot la sursa sa și, în acest fel, ceea ce dăruim, primim. Ne hrănim cu ceea ce dăruim. Aceasta este cea mai profundă și mai elevată modalitate de apreciere, iar atunci când reușești să o practici, ea te înalță ca ființă. În timp ce ești recunoscător, undele cerebrale se conectează cu vibrația inimii. Când îți exprimi recunoștința, ieși din interiorul ființei tale și te îndrepți cu ce ai tu mai bun spre cine și ce este în exteriorul ființei tale, iar când nu îți exprimi recunoștința, pentru că nu o simți, rămâi blocat în interiorul propriei ființe, izolat și sufocat de propria-ți nefericire.
 

Pentru ce să fii recunoscător?

- pentru darul vieții: că exişti, că trăiești, că respiri, că vezi, că auzi, că ești conștient de gândurile tale, că poți să ți le exprimi, că poți să simți, că poţi să mergi, că ai mai primit în dar o zi;
- pentru că ai un loc de muncă care îţi asigură un venit lunar necesar sau, poate, chiar mai mult;
- pentru obiectivele pe care ţi le-ai atins şi pentru toate realzările tale;
- pentru lucrurile materiale din viaţa ta: că ai un acoperiș deasupra capului, fiind ferit de intemperiile vremii, că ai unde să dormi, că ai hrană, apă, căldură şi haine;
- pentru modul în care îţi petreci timpul liber;
- pentru relațiile interpersonale și plăcerea de-a avea activități comune și de-a petrece momente plăcute în compania lor;
- pentru ceea ce fac pentru tine cei apropiați;
- pentru toate experienţele plăcute, dar şi pentru cele neplăcute, din care ai desprins lecţii preţioase de viaţă, ai devenit mai înţelept şi ai evoluat.
 

Când să fii recunoscător?

În fiecare clipă, ,,aici” şi ,,acum”, fiind prezent și conștient de tot ceea ce ți se întâmplă…
 

Aprecierea şi recunoştinţa ţin de o alegere conștientă ,,aici și acum”, fiindcă noi suntem atât raiul cât și iadul nostru! Poți alege să te uiți la ceea ce nu ai, să fii nemulțumit, să te lamentezi și să fii nefericit sau, poți alege să te uiți la ceea ce ai, să fii mulțumit, să apreciezi, să te bucuri și să fii fericit, în timp ce te întrebi ce îți mai dorești să aduci în viața ta și ce poți face pentru aceasta. Abia când observi binecuvântările din viața ta, poți observa și oportunitățile de-a face schimbările în viața ta.

P.S.: Dacă ţi-a plăcut articolul, te invit să te abonezi la newsletter, aici: 

 

Angela Plăcintar,
Psiholog şi psihoterapeut