Despre fericire

 

Dar mai întâi, despre nefericire:

Uneori, oamenilor le este mai la îndemână să vorbească despre momentele, motivele și stările de nefericire, decât despre cele de fericire. Poate că nu le sesizează pe acelea pe care viața le pune la dispoziția lor în unele zile, în unele ceasuri și în unele clipe, astfel că trec pe lângă ele fără să le vadă.

Poate că mai degrabă s-au obișnuit cu nefericirea, căreia au învățat să-i facă față, decât cu fericirea, pe care nu știu nici cum s-o recunoască, nici cum să-i facă față.

Poate că sunt deprimați și tind să acorde atenție sporită momentelelor, motivelelor și stărilor de nefericire, atribuindu-le un caracter stabil și etern, în detrimentul celor de fericire, pe care le minimalizează, considerându-le extrem de rare și trecătoare.

Poate că le este teamă de fericire, deoarece încă din copiărie au învățat că după ceva pozitiv, întotdeauna urmează ceva negativ și au devenit superstițioși, așteptându-se ca după ,,norocul” fericirii să apară întotdeauna ,,ghinionul” nefericirii.

Poate că viziunea lor despre lume și viață, construită încă din copilărie, este una zugrăvită în culori sumbre și au ajuns să creadă că nu merită să fie fericiți.

Poate că nimeni nu le-a spus vreodată că fericirea nu este ceva imens, care să îi copleșească cu puterea și cu strălucirea ei, și care se întâmplă foarte rar, ci fericirea vine din lucrurile mărunte, care le aduc o stare de bine și de bucurie interioară.

Poate că nu au aflat încă de faptul că stă în puterea lor de a-și aduce fericirea în viață, de-a o cultiva și de-a o construi.

 

Pentru că da, fericirea vine din interiorul ființei tale, din emoțiile și sentimentele care se nasc urmare a momentelor și motivelor mărunte și frumoase conștientizate, pe care viața ți le pune la dispoziție, dar și din cele pe care care tu le creezi, aducându-le în viața ta.

Fericirea nu se poate măsura în metri cubi, kilometri sau kilograme, însă fiecare persoană își poate cuantifica fericirile personale: cât de frecvente sunt, la ce intensitate și cât de mulțumită este de viața sa. Tocmai pentru fericirea este atât de personală, nu poate fi prescrisă o rețetă universal valabilă a acesteia, cu ingredinte și unități de măsură, nu există ,,trucuri” generale și nici magie, ci fiecare persoană, prin încercare și eroare, este în măsură să-și identifice și să contribuie la propriile sale fericiri.

Chiar dacă predispoziția ta este mai degrabă pentru nefericire decât pentru fericire și te-ai obișnuit cu cea dintâi, îți poți învinge ,,daimonii lăuntrici”, eliberându-te din închisoarea nefericirii, pentru a accede la ceea ce te face fericit. Orice lucru poate fi reînvățat, atunci când decizi că vrei să faci acest lucru și când alegi să acționezi într-o manieră conștientă și într-un mod eficient. Una dintre modalitățile prin care poți obține fericirea, este să acționezi în direcția satisfacerii acelor nevoi și dorințe pentru care ai resursele necesare ori pe care ți le poți dezvolta, la un nivel la care acestea îți generează o stare fizică, psihică și emoțională pozitivă; cealaltă modalitate prin care poți obține fericirea, este să înveți să apreciezi și să manifești recunoștință pentru rezultatele pe care le obții ca urmare a acțiunilor tale, precum și pentru ceea ce viața îți pune la dispoziție.

Desigur, sunt câteva elemente care ar putea să contribuie la fericirea fiecăruia, însă acestea nu reprezintă o garanție, ci necesită testarea fiecăreia, în parte. Iată câteva sugestii:

- o stimă de sine bună,
- un nivel bun de autocunoaștere și dezvoltare personală,
- capacitatea de-a fi autonom și nu dependent,
- convingerea că ceea ce ți se întâmplă este consecința propriilor tale alegeri și acțiuni,
- un nivel optim de reziliență la stres,
- optimism,
- stabilirea unor scopuri și obiective realiste, orientate spre acțiune și nu doar spre visare, precum și atingerea acestora,
- condiții bune materiale,
- preocuparea față de starea de sănătate, dar fără a dramatiza,
- satisfacerea nevoilor și dorințelor,
- a acționa conform convingerilor și idealurilor personale,
- relații sociale agreabile,
- preocuparea față de binele celor din jur și sprijinul acordat lor, 
- a lua decizia de-a fi fericit, a-ți dori să fii fericit și a face ceva în acest sens, dar fără să devină o obsesie,
- a avea răbdare până când semnințele acțiunilor tale vor da roade,
- a ține ochii larg deschiși pentru a vedea lucrurile frumoase care ți se întâmplă,
- a fi conștient că fericirea nu este o stare permanentă, că sunt oscilații, dar că te afli pe drumul cel bun, atât timp cât curba este ascendentă.

Audiobook ,,Drumul spre mine sau cum să devin prietenul meu”

Material audio MP3 și curs PDF pentru a accede la o stimă de sine mai bună, astfel încât să te simți mai bine cu propria persoană, cu cei din jur și să întâmpini cu mai mult curaj provocările pe care viața ți le scoate în cale.

Acest material este o carte în format audio (audiobook), cu durata de 01:42:40 (adică o oră, 42 minute și 40 secunde).

Afla mai multe


Pe lângă aceste elemente, fiecare persoană are stilul său personal de-a fi fericită, fiind orientată mai degrabă spre unul dintre comportamentele de mai jos, dacă nu spre un amalgam alcătuit din acestea:

- relațiile interpersonale și plăcerea de-a avea activități comune și de-a petrece momente plăcute în compania lor;
- atingerea unor obiective pentru a se bucura de rezultatele muncii sale;
- bucuria de a se conecta în mod intens la activitățile preferate, precum munca, diverse sporturi, activități creative, etc.;
- dobândirea unei stăre de detașare față de dificultățile vieții și dorința de-a avea o stare generală de seninătate în fața acestora;
- a fi: a te bucura că exiști, că respiri, că vezi, că auzi, că simți;
- a avea: a avea și a te bucura de diverse lucruri materiale;
- a face: a te bucura de lucrurile pe care le poți face, de creațiile, de munca și de realizările tale;
- a aparține unui grup, unei familii, în mijlocul căruia te simți acceptat, iubit și util.


Să poți să respiri, să poți să vezi, să poți să auzi, să poți să miroși, să poți să vorbești, să poți te miști, să poți să acționezi, să poți să simți, să poți să iubești…iată primele daruri ale fericirii!
Să dăruiești din ceea ce ai, adică din ,,cine” și ,,cum” ești…iată una dintre cele mai elevate și mai prețioase daruri ale fericirii!
Iar între cele două daruri ale fericirii, le găsești pe toate celelalte: cele pe care tu le percepi ca atare, din ceea ce viața îți pune la dispoziție, și cele pe care le creezi prin puterea ta interioară.

Să cauți în adâncul sufletului tău, în taină, să conștientizezi puterea de a-ți accesa resursele pentru cultivarea și construirea fericirii, transcede întotdeauna starea de nefericire…
 

 Angela Plăcintar,
Psiholog și psihoterapeut adlerian