Dificultatea de-a aprecia ceea ce ai deja, dificultatea de-a manifesta iubire, consideraţie şi iubire faţă de propria persoană, dificultatea de a-ţi găsi un sens în viaţă, dificultatea de-a trăi în acord cu tine, tendinţa de-a căuta perfecţiunea, tendinţa de-a de compara, aşteptările nerealiste de la viaţă, aşteptările nerealiste de la cei din jur, tendinţa de-a te victimiza, tendinţa de-a trăi în trecut – iată cele mai des întâlnite motive de nefericire! Acestea reprezintă, de cele mai multe ori, obiceiuri conştientizate sau neconştientizate, pe care oamenii le au şi le menţin în viaţa lor, preluate de la cei din jur, încă din copilărie, şi exersate până când au devenit un mod al lor de-a fi. Poate că a venit momentul să renunţi la toate aceste obiceiuri, sau la acelea pe care le ai...

 

Dificultatea de-a aprecia ceea ce ai deja. Poate că te-ai antrenat încă din copilărie să treci pe lângă darul vieţii tale, pe lângă simţurile cu care ai fost înzestrat, pe lângă lucrurile materiale pe care le-ai avut şi alţii nu, pe lângă abilităţile şi deprinderile pe care ţi le-ai dezvoltat, pe lângă reuşitele tale, pe lângă oamenii pe care i-ai avut în viaţa ta, pe lângă gesturile pozitive cu care ei te-au întâmpinat, etc. Iar atunci când uiţi să observi binecuvântările din lucrurile mărunte şi zilice din viaţa ta, să le apreciezi şi să te simţi recunoscător pentru acestea, fericirea îţi este străină, iar nefericirea devine un mod de-a fi. Poate că a venit momentul să deschizi larg ochii şi să apreciezi tot ceea ce este bun viaţa ta, fiindcă alţii şi-ar dori să fie ca tine şi să aibă ce ai tu, dar sunt privaţi de aceste lucruri.

 

Dificultatea de-a manifesta iubire, consideraţie şi respect faţă de tine. Atunci când te judeci, te critici, te blamezi, te învinovăţeşti şi te devalorizezi în ochii proprii şi ai altora pentru ,,imperfecţiunile” tale, legate de fizicul tău, de ideile pe care le exprimi, de emoţiile pe care le simţi, de atitudinile tale şi de ceea ce faci, în loc să schimbi ce poţi din ce nu îţi place şi să accepţi ceea ce nu poţi schimba, dar şi atunci când permiţi celor din jur să manifeste în relaţia cu tine comportamente abuzive, te porţi cu tine asemenea duşmanului tău, iar în aceste condiţii, nu ai cum să te simţi bine cu tine şi nici să fii fericit. Poate că a venit momentul să te iubeşti cu adevărat şi să înveţi în ce mod să întâmpini oamenii care te tratează cu lipsă de consideraţie şi de respect.

 

Dificultatea de a-ţi găsi un sens în viaţă. Fiecare om are locul lui şi sensul lui în lumea în care trăieşte, prin contribuţia pe care o aduce, prin ceea ce face. Dacă eviţi implicarea în acţiune şi aştepţi doar ca alţii să se implice şi să facă totul, sentimentul de capabilitate şi de împlinire personală te ocoleşte. Atunci când nu îţi conştientizezi calităţile, abilităţile, resursele personale pe care le deţii, când le ignori - în loc să le cultivi, să le dezvolţi şi să le valorifici la maximum, atât pentru tine şi pentru cei din jur, este dificil să îţi găseşti locul în lume, să simţi că eşti util şi să simţi că ai un sens. Poate că a sosit momentul să devii conştient de resursele tale personale şi să începi să le pui în valoare prin acţiune, pornind de la ceea ce rezonează cu valorile şi interesele tale.

 

Dificultatea de-a trăi în acord cu tine. Atunci când nu îţi conştientizezi plăcerile, interesele, valorile şi principiile care sunt importante pentru tine, cel mai probabil permiţi oamenilor să te influenţeze în modul în care îţi trăieşti viaţa, să îţi impună propriile lor principii de viaţă, să te implice în ceea ce este important pentru ei, să devii dependent de confirmările şi validările lor în ceea ce te priveşte. Întâmpini dificultăţi în a spune ,,Nu” şi în a trasa limite şi graniţe sănătoase în relaţia cu cei din jur. Iar atunci când nu trăieşti în acord cu ceea ce te defineşte cu adevărat, este dificil să fii fericit. Poate că a venit momentul să păşeşti pe drumul spre autocunoaştere, să devii conştient în mai mare măsură de ,,cine” şi ,,cum” eşti şi să înveţi să trăieşti în acord cu tine.

 

Tendinţa de-a căuta perfecţiunea. Atunci când cauţi să fii perfect în ,,cine” şi ,,cum” eşti şi în ceea ce faci, pui presiune pe tine şi eşti în fiecare clipă agitat, deoarece ai impresia că dacă lucrurile nu sunt perfecte, se va produce o catastrofă pe care tu sau cei din jur nu o puteţi tolera. Iar un lucru pe care îl faci cu presiune, cu încordare şi cu teama că nu va fi perfect, îţi menţine starea de nefericire. Mai mult decât atât, nevoia ta de perfecţiune se răsfrânge şi asupra celorlalţi, fiindcă pui aceeaşi presiune pe ,,cine” şi ,,cum” sunt, iar standardele înalte pe care le pretinzi de la ei îi frustrează şi îi enervează. Poate că a sosit momentul să devii mai flexibil în unele privinţe, să alegi câteva perfecţiuni la care să renunţi şi să  observi că valoarea ta poate rămâne aceeiaşi în ochii celorlalţi.

 

Tendinţa de-a te compara. Atunci când te compari cu cei pe care-i întâlneşti în calea ta şi, mai grav, cu cei de pe reţelele de socializare şi cu ,,modelele” pe care mass-media le promovează, începi să observi cum sunt ei şi tu nu, ce au ei şi tu nu. În loc să te uiţi la ce ai, te uiţi la ce nu ai, ceea ce îţi generează sentimente de inferioritate şi de invidie, iar acestea nu au cum să te facă fericit. Oricum, în realitate, este puţin probabil să ştii cât sunt de fericiţi sau nefericiţi sunt oamenii în adâncul propriei lor fiinţe, căci în faţa celorlalţi majoritatea poartă măştile sociale care strălucesc mai mult. Poate a venit momentul să te compari mai puţin cu cei din jur, care oricum etalează în faţa celorlalţi doar lucrurile cu care se mândresc, şi să te implici în evoluţia ta, cu resursele tale.

 

Aşteptările nerealiste de la cei din jur. Una dintre cele mai nerealiste aşteptări legate de fericire, este să aştepţi ca altcineva din exteriorul tău să facă totul pentru tine, astfel încât tu să te simţi fericit. Altcineva să îţi ghicească gândurile, altcineva să îţi îndeplinească visurile şi dorinţele, altcineva să creeze momentele care să îţi genereze starea ta de bine şi de fericire. În spatele acestei aşteptări se află dificultatea de a-ţi asuma contribuţia pentru propria fericire, comoditatea şi convingeri iraţionale de tipul ,,oamenii trebuie să” ..., iar dacă acest lucru nu se întâmplă, te simţi dezamăgit şi nefericit. Poate că a veit momentul să începi să îţi asumi faptul că cei din jur sunt responsabili pentru ceea ce ţine de ei, iar tu eşti responsabil pentru fericirea ta, la care poţi contribui în fiecare zi.

 

Aşteptările prea mari de la viaţă. Să ai aşteptări nerealiste de la viaţă, înseamnă să crezi că acasta ,,trebuie” să fie uşoară şi ferită de provocări, să îţi aştearnă la naştere un covor roşu pe care tu să păşeşti şi să îţi scoată ce e mai bun în cale, să îţi ofere fără efort şi în acelaşi timp totul deodată, fără ca tu să contribui în acest sens. Dacă aştepţi ca viaţa să te ferească de provocări şi să te facă în fiecare clipă fericit, fără ca tu să faci ceva pentru tine, acest lucru este puţin probabil să se întâmpe, iar atunci când viaţa va veni spre tine cu una dintre provocările ei, vei fi dezamăgit de ea şi te vei simţi nefericit. Poate că a sosit momentul să înţelegi că viaţa îi scoate în cale provocări fiecărui om şi că este de preferat să le întâmpini cu mult curaj, decât să te prăbuşeşti în faţa lor.

 

Tendinţa de-a te victimiza. Atunci când ai o mentalitate de victimă şi te focusezi în mod constant pe ,,cine” şi ,,cum” nu eşti şi pe ce nu ai, pe comportamentele negative cu care cei din jur se îndreaptă spre tine (criticile pe care ţi le aduc, sentimentele de invidie pe care le simt faţă de tine, faptul că profită de bunătatea ta, absenţa sprijinului din partea lor, indiferenţa cu care eşti tratat de ei, etc.) pe dificultăţile şi provocările pe care viaţa ţi le scoate în cale, când te victimizezi şi te lamentezi în mod constant, rămâi blocat pe minus şi nu mai reuşeşti să observi binecuvântările din viaţa ta. Poate că a venit momentul să renunţi la atitudinea de victimă, fiindcă nu totul este negru şi sumbru în viaţa ta, ci există şi culori luminoase, pe care în primul rând tu poţi să le observi.

 

Tendinţa de-a trăi în trecut. Există şi aminiri memorabile legate de momentele de fericire  exeprimentate atunci, pe care le poţi păstra active în conştiinţa ta şi este chiar bine să le rememorezi din când în când pentru starea ta de mulţumire şi chiar de fericire. Însă, ceea ce îţi crează un sentiment constant şi profund de nefericire, este obiceiul de a te focusa pe aspectele negative din trecutul tău, pe regretele legate de ceea ce nu ai făcut, pe sentimentele de vinovăţie legate de ce ai făcut greşit în opinia ta, pe lucrurile şi fiinţele pe care le-ai pierdut, pe faptul că ai îmbătrânit, pe ceea ce nu ai realizat, etc.  Poate că a sosit momentul să îţi accepţi trecutul, să te desprinzi de el şi să începi să trăieşti mai mult şi mai implicat în prezent, pentru a-ţi contrui acum momente frumoase.

 

Indiferent care ar fi omul căruia i-am analiza viaţa, vom găsi de fiecare dată, pe lângă provocările inerente ale vieţii, motive pentru care ar putea să fie fericit. Fiecare om are motive pentru care ar putea să se simtă binecuvântat în viaţa sa, dacă doreşte să le observe. Fiecare om are motive pe care să le aprecieze şi pentru care să se simtă recunoscător. Fericirea nu se contruieşte din lucruri mari, din alergarea spre îndeplinirea unor visuri cât mai măreţe, ci vine din abilitatea de-a observa fiecare lucru bun din viaţa ta, de a-l aprecia şi de-a simţi cu adevărat recunoştinţă faţă de toate acestea.  Renunţarea la obiceiurile de mai sus, nu numai că îţi poate îndrepta paşii spre fericire, dar îţi poate crea şi premisele ameliorirării stimei de sine.

 

Angela Plăcintar,
Psiholog şi psihoterapeut