Uneori, viața noastră pare o continuă fugă şi alergătură: de noi înşine, de prezent, de ,,aici şi acum”. Fugim la propriu şi la figurat. Luăm masa, dar mintea ne fuge la ceea ce urmează să facem în secunda următoare, în loc să savurăm în linişte bucatele. Ne plimbăm prin natură, dar ne gândim la grijile noastre, în loc să ne conectăm la ea şi să contemplăm frumuseţile care se aştern în calea noastră.Vorbim la telefon, dar ochii noştri se plimbă pe reţelele de socializare, verifică e-mailurile sau se uită la televizor, în loc să ascultăm interlocutorul de la capătul firului. Ne întâlnim cu persoane dragi, dar ne plângem de problemele şi nefericirile noastre, în loc să ne conectăm la acestea şi să bucurăm de clipele petrecute împreună. Avem un dialog cu o persoană, dar în interiorul nostru suntem invadaţi de ceea ce ne dorim să spunem cu privire la propria persoană, în loc să vorbim cu şi despre persoana respectivă. Ne grăbim să plecăm de la serviciu, dar ducem acasă încărcătura emoţională din timpul orelor de lucru, în loc să ne reculegem pe drum şi să păşim în casă senini, întâmpinându-i cu bucuria revederii pe cei dragi. Suntem la sală, dar ne uităm la un film sau pe geam, în loc să ne conectăm la ceea ce simte corpul nostru în timp ce face mişcare. Trecem de la o activitate la alta, dar nu ne tragem sufletul între ele, în loc să ne odihnim puţin, să o savurăm pe ultima şi să ne pregătim pentru următoarea. Suntem în faţa unui vis împlinit, dar ne şi grăbim către următorul, în loc să ne bucurăm şi să ne celebrăm reuşita.

 

Când te risipești pretutindeni și în toate, nu ești implicat cu întreaga ta ființă niciunde. Conceptul de multitasking, adică abilitatea de a realiza simultan mai multe sarcini, poate părea, la prima vedere, foarte atractiv, fiindcă îţi conferă un sentiment fals de eficienţă. Însă, în realitate, a te implica în mai multe activităţi în acelaşi timp pune presiune pe tine şi există o mare probabilitate ca acest lucru să creeze agitație, stres, suprasolicitare, oboseală - lucruri care, la rândul lor, pot duce la scăderea capacității de concentrare a atenției, la apariția unor greșeli, precum și la dificultatea de a finaliza toate lucrurile începute. Multitaskingul şi multe dintre alergăturile noastre ne consumă prea mult timp şi energie, ne crează stres, ne împiedică să fim cu adevărat prezenţi în locul în care ne aflăm, în acţiunea în care suntem implicaţi, cu persoana în preajma căreia ne aflăm şi să ne bucurăm cu adevărat de ceea ce facem. În plus, ne determină să fim din ce în ce mai superficiali.

 

Multe dintre acţiunile şi alergăturile noastre nici nu ne sunt de folos. Multe dintre lucrurile după care alergăm nu au legătură cu ceea ce este cu adevărat relevant pentru noi. Fericirea noastră nu depinde de multe dintre ele. Nu se prăbuşeşte cerul dacă ne savurăm în linişte prânzul, fără să ne vericăm e-mailul, fără să ne plimbăm pe reţelele de socializare, fără să frunzărim o carte, fără să urmărim ştirile, ş.a.m.d. De foarte multe ori, alergăm după cai verzi pe pereţi. Alergăm după activităţi care ne consumă timpul şi energia degeaba, după ştiri şi informaţii care nu ne sunt de folos, după impresii şi sentmente de la oameni care nu merită, după visuri care nu sunt personale şi după clipele care urmează, în loc să ne bucurăm de clipa prezentă.

 

Să ne oprim, din când în când! Să luăm lucrurile pe rând! Să facem un singur lucru odată şi nu două sau mai multe deodată! Să ne conectăm la persoana din faţa noastră şi la activitatea în care suntem implicaţi! Să fim prezenţi ,,aici şi acum”! Să inspirăm, să ne relaxăm, să ne odihnim! Să privim şi să reflectăm la ,,cine” şi ,,cum” suntem, precum şi la ce avem, să conştientizăm că alţii nu sunt şi nu au nici atât! Să devenim conştienţi de fiecare act de bunăvoinţă din partea altor persoane! Să ne bucurăm pentru fiecare reuşită, pentru fiecare realizare, pentru fiecare binecuvântare, să le savurăm şi să le celebrăm! Să apreciem, să spunem o rugăciune de mulţumire, să fim recunoscători!


Atunci când reuşeşti să iei lucrurile pe rând, să te conectezi la ceea ce faci şi să fii prezent cu întreaga ta fiinţă în clipa prezentă, adică să trăieşti conştient ,,aci şi acum", reuşeşti să faci lucrurile mai bine, să fii mai eficient, să te bucuri de binecuvântările din viaţa ta să le apreciezi şi te simţi recunoscător, ceea ce îţi crează o stare mai mare de fericire, îţi creşte încrederea în tine, iar stima de sine îţi zâmbeşte.


P.S. Tu în ce activităţi reuşeşti să fii prezent şi implicat cu întreaga ta fiinţă?
 

Psiholog şi psihoterapeut,
Angela Plăcintar