Atunci când peisajul tău interior este zugrăvit în culori sumbre, fericirea ta interioară:

  • nu poate fi zugrăvită de culorile de pe paleta trusei tale de machiat, ori de produsele cosmetice de firmă pe care le folosești;
  • nu poate fi dată de strălucirea bijuteriilor pe care ți le cumperi și le etalezi cu mândrie printre actorii de pe scena vieții tale;
  • nu poate fi confecționată din veșmintele și din încălțămintele scumpe, de firmă și de ultimă modă, cu care  îți învălui propriul trup;
  • nu poate emana din interiorul mobilierului elegant pe care tu ți-l achiziționezi pentru locuința în care petreci parte din timpul tău;
  • nu te poate însoți în mașina de lux pe care o expui atunci când te plimbi cu ea.

Aceste lucruri doar îți crează iluzia fericirii, pentru un scurt și efemer moment, care abia pulsează și care se va stinge în curând, iar când efectul optic va dispărea și nici validările din exterior nu vor veni, vei rămâne cu starea ta autentică interioară, adică cu ploaia și cu starea dezolantă din interiorul tău.

Imaginea contează, dar aceasta nu este totul. Felul în care arăți contează, dar el nu este totul. Când liniștea interioară și echilibrul sufletesc lipsesc, în zadar te străduiești din răsputeri să umpli golul din interior cu lucruri din exterior. Felul în care te simți în adâncul sufletului tău este mai prețios decât imaginea pe care o arăți în exteriorul tău, căci puterea stării interioare răzbate în timp dincolo de orice mască, fie ea poleită cu metale grele, mai mult sau mai puțin prețioase. Să-ți camuflezi starea interioară, zugrăvind-o în culori, veșminte și lucruri scumpe, înseamnă să îți furi singur căciula (în care îți ții și banii pe care îi cheltui pentru măști ce nu vor rezista în timp).

De ce goana aceasta după lucruri și mai puțin după stări? Și de ce atâtea stări și sentimente care ,,trebuie” ascunse în spatele diverselor măști?

Poate pentru că:

  • anumite persoane au învățat încă din copilărie că aspectul exterior este mai important decât cel interior, pe când părinții lor manifestau interes crescut față propria persoană ori față de alte persoane, în privința aspectului fizic ori a bunurilor pe care le dețin;
  • anumite persoane au avut în copilărie lipsuri materiale ori aspectul lor fizic a lăsat de dorit și au dezvoltat anumite sentimente sau chiar complexe de inferioritate, pe care acum încearcă să le compenseze;
  • anumite persoane au concluzionat, în baza percepției dezvoltate din copilărie, că ești acceptat, admirat și chiar valorizat doar dacă arăți într-un anumit fel și ai anumite lucruri;
  • anumite persoane au fost private în copilărie de atenția, grija și afecțiunea parentală și au rămas cu un gol interior care s-a adâncit în timp, iar acum se străduiesc în zadar să îl umple cu lucruri din exterior, ori să-l mascheze cu măști;
  • anumite persoane au fost nevoite în copilărie să își reprime stările sufletești generate de sentimentele pe care le aveau, pentru că celor din jur nu le-a păsat decât de propria lor persoană, ori pentru că ,,așa se făcea” ca să dea bine în ochii celorlalți, ori pentru că exprimarea sentimentelor ,,nu se potrivea” cu statutul de băiat ori de fată, ori pentru că și părinții procedau în această manieră și spuneau că este mai bine așa; etc.

Nu!
Nu ești obligat să zâmbești și să te porți mereu ca și cum totul este perfect în viața ta!
Nu este în avantajul tău să te autoiluzionezi că banii pe care-i cheltui – pardon, pe care-i arunci pe lucruri scumpe, îți vor schimba starea interioară pe termen lung ori pentru totdeauna, căci nu va fi așa!
Cel mai mare beneficiu îl vei avea pentru moment, iar cel mai mare prejudiciu îl vei avea pe termen lung, din punct de vedere financiar, atunci când devii dependent de shoping!

Oprește-te!
Apleacă-te în interiorul tău și privește în adâncul sufletului tău!
Chiar dacă ochii ți-au fost dați spre a privi în exterior, din când în când întoarce-te spre tine și privește în interiorul tău!

Atunci când lucrurile se petrec într-o manieră mai puțin luminoasă, iar peisajul tău interior este zugrăvit în culori sumbre, ai dreptul să traversezi orice stare emoțională, atât timp cât nu te lași dominat de respectivele emoții pe termen lung și, mai ales, atât timp cât nu le aduci prejudicii celor din jur.

Ai dreptul să fii autentic, adică să fii așa cum simți că ești.
Acceptându-ți diversele stări emoționale, poți să te apleci în mai mare măsură asupra acestora și să cauți să înțelegi de ce le traversezi (singur sau cu sprijin de specialitate), care sunt gândurile care le generează, care sunt efectele asupra propriei persoane și asupra celorlalți pe care manifestările lor le antrenează, ce alte posibile ipoteze alternative asupra realității ar mai putea fi afară de interpretarea ta de moment și, punându-te în fața reflecțiilor personale, să conștientizezi ce anume se petrece în interiorul tău, ce poți face pentru a fi mai bine și ce poți învăța în urma tuturor experiențelor și a trăirilor tale. În cele din urmă, îți poți găsi puterea de a te desprinde de orice stare emoțională dureroasă, neproductivă sau chiar distructivă în care ești angrenat, pentru a te lăsa cuprins de calm și liniște interioară…

Ține minte că liniștea interioară și echilibrul sufletesc sunt două accesorii neprețuite: atunci când le porți, întreaga personalitate strălucește! Când sunt luate separat, machiajele, bijuteriile, veșmintele și obiectele, oricât de prețioase ar fi, pălesc în fața acestor accesorii lăuntrice. Însă, dacă le aduci împreună, cel mai natural machiaj, cele mai simple bijuterii, cele mai modeste haine și cele mai utile obiecte vor spori strălucirea fericirii tale interioare.

 

Angela Plăcintar,
Psiholog și psihoterapeut adlerian