De ce acest atelier?

Pentru că stima de sine nu este înnăscută, ea se construiește social încă din copilăria timpurie, prin aprecierile (feedbacuri-le) pe care cei din jur le emit cu privire la adresa copilului. Și cum primul grup din care face parte copilul este familia, putem considera influența acesteia ca fiind cea mai relevantă, mai cu seamă pentru că micuțul are o legătură afectivă foate puternică cu membrii ei și tot ceea ce ei îi spun, îl influențează în sens pozitiv sau negativ, precum și comportamentele acestora față de el.

Practic, stima de sine reprezintă un set de convingeri despre modul în care copilul își autoevaluează propria persoană, din punct de vedere fizic, cognitiv, emoțional, social și spiritual. Iar acest set de convingeri îi influențează formarea unei stime înalte de sine, sau formarea unei stime scăzute de sine.

O stimă scăzută de sine reprezintă una din cele mai grele poveri pe care copilul, adolescentul și mai apoi adultul, le poartă în permanenţă cu sine, conștient sau neconștient, în călătoria spre devenirea sa. Mai târziu, îmbunătățirea stimei de sine reprezintă un proces foarte anevoios, necesită multă muncă, timp îndelungat și adeseori sprijin de specialitate (psihoterapie). Să nu așteptăm până când e prea târziu!

NOTĂ:
Acest atelier s-a desfășurat pe parcursul a 3 ediții și va fi organizat periodic, din proprie inițiativă, sau la solicitatea unui grup de minim 6 părinți.

 

Angela Plăcintar,
Psiholog și psihoterapeut adlerian


Galerie foto