În articolul de față, vreau să îți povestesc despre una dintre modalitățile de a te împrieteni cu teama de singurătate.

Multe persoane aleg să rămână în relații disfuncționale de iubire sau de prietenie, adică în relații toxice, cum le numim în ziua de azi, din teama de singurătate, de teama că se vor întâlni cu ea și că nu vor ști cum să îi facă față, că nu vor ști nici cât timp va dura aceasta și dacă vor rămâne de acum înainte singuri toată viața? Astfel că se autoiluzionează și se autoamăgesc în continuare, sperând că lucrurile se vor îmbunătăți cumva, de la sine, iar până atunci aleg deviza: ,,Rău cu rău, dar mai rău fără rău”!

Atunci când nu îți este bine lângă o persoană, dar alegi să rămâi în relație cu ea, pentru că îți este teamă de singurătate, la baza alegerii tale pot exista cel puțin două motive:

  • unul dintre acestea, este posibil să fie legat de faptul că, pe parcursul vieții tale, te-ai obișnuit cu astfel de relații disfuncționale, din care ai făcut parte poate încă din copilăria ta, cu unul sau cu ambii părinți, cu colegii sau prietenii și acum cu partenerul de cuplu, astfel că te-ai obișnuit așa, ți-ai dezvoltat diferite mecanisme de adaptare, adică de a le face față și acum știi cum să întâmpini aceste relații. Poate că, în acest sens, îți este mai la îndemână să trăiești cu un rău cunoscut, decât să te îndrepți spre un bine presupus, care nu știi nici cum va fi, nici dacă va fi;
  • pe de altă parte, probabil că relația cu propria ta persoană este una fragilă și s-a format în acest mod încă din copilărie, pe când te simțeai deconectat de părinții și de persoanele semnificative din viața ta, neacceptat, neiubit, neînțeles, nesemnificativ, respins și chiar însingurat. Poate că persoanele respective nu au avut suficient timp pentru a-și petrece cu tine momente de calitate, sau poate că, la rândul lor, nu au avut o relație prea bună cu propria lor persoană și, în consecință, nu au avut cum să fie receptivi la nevoile tale, nu au avut de unde să îți ofere această conectare și nu au știut nici cum să facă acest lucru.

Date fiind aceste două motive (deși, posibil să mai fie și altele), teama ta de singurătate poate fi oarecum justificată, însă nu este și productivă. Ea îți limitează existența într-o zonă mică de confort și îți subminează posibilitatea de a avea parte de experiențe mai plăcute și de alte relații mai frumoase, care să aducă un plus de valoare calității vieții tale.

Personal, îmi place să spun că noi, oamenii, nu suntem niciodată singuri, mai ales când suntem cu noi înșine. Atunci când ai o relație bună, frumoasă, stabilă, puternică cu propria persoană, când te simți conectat la tine însuți, nu ai cum să temi de singurătate, pentru că știi să dai un sens singurătății tale. Mai mult decât atât, tu însuți alegi, ca din când în când, să te extragi din tumultul vieții cotidiene, pentru a face lucruri frumoase pentru tine și pentru a te bucura de timpul petrecut în compania ta.

În schimb, atunci când nu ai o relație bună cu propria ta persoană, eviți să rămâi cu tine însuți, fiindcă ai un gol interior care te apasă, care te face să te simți pustiit, astfel că, nu de puține ori alergi spre alte persoane (adesea nepotrivite), crezând că ele îți vor umple acest gol interior și că te vor face fericit, însă, de cele mai multe ori nu se întâmplă acest lucru.  

În ce fel poți să te reconectezi la propria ta persoană, să trăiești și să valorifici momentele de singurătate?

Ei bine, fiecare dintre noi a avut o copilărie individuală, a avut parte de experiențe unice, în urma cărora a desprins învățăminte valoroase și și-a dezvoltat resurse și puteri personale, pe care poate să le acceseze în momentele de singurătate, dacă dorește acest lucru.

În ceea ce mă privește, pe când eram copil, îmi plăcea foarte mult să mă joc singură, dar și cu colegii mei de grădiniță, ori cu vecinii de pe strada mea. Atunci când eram singură, aveam o pasiune pentru decupat și tăiam cam tot ce prindeam prin casă: ziare, materiale, articole vestimentare, etc. Scopul era să creez ceva din ele, orice, în funcție de creativitatea și imaginația mea. Al doilea joc preferat de mine, era un fel de puzzle din piese de plastic colorate, în formă de triunghi, pe care eu le îmbinam și recombinam obținând tot felul de imagini, asemenea vitraliilor. Eram atât de conectată la aceste jocuri ale mele, eram atât de fericită și de încântată de ceea ce reușeam să realizez, să creez și să recreez, încât mă simțeam ca într-o lume de basm. Mă minunam de fiecare dată de ideile care îmi veneau și de ce eram capabilă să realizez, mă simțeam capabilă și foarte mândră în sinea mea și eram fericită. Nu-mi amintesc să fi primit recunoaștere din partea cuiva pentru reușita mea, dar aveam sentimetul că ceea ce fac, fac bine. Așa că, am continuat să fac acest lucru toată viața mea.

Prin clasa a treia sau a patra, d-na învățătoare ne-a dat un test, iar printre întrebările adresate, îmi amintesc că la un item ni se cerea să găsim cuvinte care înseamnau lucruri diferite, iar eu am găsit foarte multe și am fost singura elevă din clasă care a luat nota 10! Și ce bucurie…deci, pentru ceea ce a început în copilărie ca o joacă, și a continuat prin exercițiu și disciplină, a devenit la un moment dat un fel de măiestrie, pentru care am și fost recunoscută, primind nota 10.

Apoi, în baza jocului și a creativității personale, am continuat să creez materiale foarte atractive și eficiente pentru copiii cu deficiențe de vedere, cu care am lucrat câțiva ani, apoi pentru copiii de liceu, apoi pentru cadrele didactice pentru care am ținut nenumărate cursuri de formare, iar acum pentru persoanele care participă acum la atelierele mele de autocunoaștere și dezvoltare personală. Chiar dacă în copilărie a început totul ca un joc, eu continui să mă joc și acum, la această vârstă și ce să vezi, sunt și plătită pentru asta!

Iar creativitatea care mă caracterizează o exersez și o valorific nu doar profesional, ci și atunci când gătesc, când îmi fac ornamete pictate de mine, când creez tablouri prin tehnica qilling, când fac postări pentru articole, când scriu articole pentru site-ul meu, ș.a.m.d.
Creativitatea este pentru mine un izvor care nu va seca niciodată și, de aceea, eu nu mă simt niciodată singură atunci când sunt cu mine însămi. Mă simt plină de idei și abia aștept să am prilejul de a le da viață!

Nu am vorbit de partea de joc din copilărie care se referă la jocul cu alți copii, joc pe care, exersându-l, am ajuns să dobândesc o experiență de 7 ani în managementul școlar și să fiu psiholog și psihoterapeut…,însă, mă opresc aici. Scopul meu nu este de a-ți povesti întreaga mea viață, ci de a-ți oferi alternative pentru modul în care te poți reconecta la tine însuți, pentru a petrece timp de calitate în compania ta.

Sunt convinsă că, această abilitate pe care noi ne-o formăm încă din copilărie, prin joc și creativitate, ne poate aduce bucurie și pe parcursul vieții și că ea poate da un sens singurătății noastre, fiindcă putem crea lucruri frumoase pentru noi și pentru cei din jur. În ceea ce te privește, cred că, întorcându-te în copilăria ta și făcând o incursiune în experiențele tale de viață, vei reuși să redescoperi modalități de a petrece timp de calitate cu tine însuți, astfel încât să nu te mai temi niciodată de singurătate. Poate este vorba despre ideea de a dansa, de a practica un sport, de a învăța lucruri noi, de a găti, de a crea, de a planta flori, de a crește și de a îngriji animale, de a ajuta pe cineva nevoiaș, de a pescui, de a merge în excursii, etc. Dintre toate lucrurile pe care le-ai făcut în copilărie, dintre toate jocurile pe care le-ai jucat, cu siguranță ți-a rămas întipărit ceva în minte, ca un fel de amintire memorabilă, ceva ce ai reușit să dezvolți pe parcursul vieții într-o mai mare sau mai mică măsură. Poate că acel lucru îl poți readuce în viața ta și îl poți dezvolta și valorifica. Nu contează despre ce este vorba. Contează doar faptul de a-ți dezvolta abilitatea de a te juca și de a-ți petrece timpul într-un mod cât mai creativ fiindcă, în acest fel, nu te vei simți niciodată singur, nici nefericit ci, dimpotrivă, vei face lucruri valoroase, vei crește continuu și vei fi fericit.

Așadar, îți doresc să dobândești înțelepciunea de a-ți crea cea mai frumoasă relație cu tine, de a te iubi pe tine însuți și de a te bucura de prezența ta fiindcă, acolo unde este bucurie și iubire, cât de curând se vor alătura și alții.

Angela Plăcintar,
Psiholog și psihoterapeut adlerian