Încrederea în sine înseamnă să ştii cum eşti, ce anume vrei de la tine, de la cei din jur şi de la viaţă, să te bazezi în special pe tine, pe forţele proprii, pe resursele tale şi pe puterea ta interioară, pentru a trăi în acord cu tine, pentru a-ţi îndeplini nevoile, dorinţele şi a da viaţă visurilor tale.

 

Ce altceva înseamnă încrederea în sine?

Încrederea în sine reprezintă unul dintre pilonii de bază ai stimei de sine şi se referă, în general, la încrederea în propriile abilităţi, în propria competenţă şi eficacitate (a produce efectul pozitiv pe care te aştepţi să în obţii). Este sentimentul că poţi să interacţionezi pozitiv cu cei din jur, să legi relaţii cu ei, să îţi faci treaba la un nivel optim la locul de muncă, să ajuţi oamenii, să înfrunţi provocările vieţii, să te lupţi cu obstacolele, să înveţi lucruri noi, să dobândeşti şi alte abilităţi, etc. Este acea voce interioară însufleţită cu speranţă şi cu optimism realist, care îţi sopteşte: ,,Pot să fac acest lucru!”, ,,Sunt capabil să reuşesc!”, ,,Dacă alţii au putut, pot şi eu!”, ,,Am să fac tot ce ţine de mine pentru a reuşi în ce mi-am propus, indiferent cât timp îmi va lua”. Şi, chiar dacă nu îţi atingi întotdeauna obiectivele propuse, atunci când ai încredere în tine, eşti orientat spre a observa tot ce ai făcut bine, spre paşii care reprezintă un progres, iar din ce era bine să fi făcut în alt mod, extragi învăţăminte şi nu te descurajezi, ci, dimpotrivă, prinzi şi mai multă încredere în a acţiona data viitoare.

A avea încredere în sine înseamnă să faci anumite lucruri pentru că îţi doreşti, deoarece simţi că poţi şi îţi vine din interior să îţi valorifici la maximum întregul potenţial şi resursele de care dispui (de care eşti conştient, fiindcă dispui de un grad ridicat de autocunoaştere). Este un gând şi o emoţie care te entuziasmează şi îţi aduce satisfacţie interioară, ca reflexie a preţuirii de sine, şi nu o modalitate de a-ţi demonstra ţie, şi altora, că, prin ce faci, ai valoare, semnifici ceva şi meriţi să fii admirat, preţuit, valorizat şi iubit.

A avea încredere în sine înseamnă a te baza în primul rând pe tine, iar aceasta presupune a avea un anumit grad de maturitate şi de autonomie în gândire, simţire şi acţiune. Înseamnă a te raporta la lume şi la viaţă din postura de adult şi nu din cea a unui copil nesigur pe el, ezitant, neîncrezător şi dependent de cei din jurul său. Înseamnă a-ţi urma calea şi a te încuraja singur, chiar şi atunci când nu ai pe cineva cu care să poţi împărtăşi visurile şi intenţiile tale, şi chiar în condiţiile în care primeşti descurajări din partea altor persoane.

A avea încredere în tine înseamnă a fi deschis la sugestiile altora, dar a lua decizii şi a face alegeri în acord cu propria ta persoană, fără a depinde de confirmările şi validările celor din jur, fiindcă ştii ce vrei şi nu ai nevoie ca alţii să îţi confirme veridicitatea intenţiilor tale. Înseamnă să nu te temi de faptul că vei fi respins sau părăsit de către cei din jur, în condiţiile în care vei face alegeri diferite decât se aşteaptă ei. Atunci când ai încredere în tine, îţi asumi deciziile, acţiunile şi consecinţele care derivă din acestea, iar dacă rezultatele te nemulţumesc, nu cauţi vinovaţi, ci încerci să înţelegi lucrurile, să desprinzi lecţii preţioase, pe care le înveţi, pe care ţi le însuşeşti, iar apoi le inserezi în experienţele viitoare şi, în acest fel, creşti şi evoluezi.

A avea încredere în tine înseamnă a-ţi cunoaşte foarte bine limitele personale şi a stabili graniţe sănătoase de relaţionare cu cei din jur. Înseamnă să poţi să spui ,,Nu”, ,,Asta nu pot”, ,,Nu pot acum”, ,,Acest lucru nu se află în acord cu mine”, ,,Acest lucru nu este potrivit pentru mine”, ,,Acest lucru nu pot să îl accept, pentru că îmi dăunează” etc., atunci când ştii că ceva este nociv pentru tine şi îţi poate aduce prejudicii personale. Înseamnă să poţi să rămâi indiferent sau ,,rece” la presiunile pe care alţii le exercită asupra ta, prin şantaj şi manipulare, cu scopul de-a te face să ai sentimente de nesiguranţă interioară, de ruşine şi de vinovăţie, astfel încât tu să te întorci din drumul tău, să te răzgândeşti, să renunţi la limitele tale şi să faci ce fac ei şi, mai ales, cum vor ei, deşi acel lucru se află în dezacord cu tine.

A avea încredere în tine înseamnă să nu te temi de critici, să nu le eviţi, să nu devii defensiv sau agresiv în faţa lor, şi să nu le întorci înapoi celuilalt, ci, înseamnă, să fii deschis să asculţi opiniile celor din jur, chiar şi atunci când nu le-ai cerut în prealabil, şi chiar dacă acestea nu îţi sunt pe plac. Când ai încredere în tine, dispui deja de un grad foarte ridicat de autocunoaştere, îţi cunoşti caracteristicile pozitive care te sprijină în relaţia cu tine şi cei din jur, dar îţi cunoşti şi îţi accepţi şi caracteristicile mai puţin pozotive, care te încurcă în relaţia cu tine şi cu cei din jur. Astfel, pentru complimente mulţumeşti, părerile care sunt pertinente le accepţi şi ulterior cauţi să îmbunătăţeşti ceea ce poţi, şi, totodată, îţi asumi criticile legate de aspectele pe care nu le poţi schimba. Nu dramatizezi, nu te victimizezi, nu plângi, nu suferi, ci accepţi ce ţi se potriveşte şi respingi ceea ce nu ţi se potriveşte, fiindcă ai încredere în raţiunea ta şi ştii că nimeni nu te poate convinge că eşti într-un anume fel, dacă tu ştii că nu eşti în acel fel.

A avea încredere în tine înseamnă a privi mai des la ceea ce ai, a fi mulţumitor şi recunoscător, şi a face tot ceea ce poţi cu ceea ce ai. Când nu ai încredere în tine, te uiţi mereu la ce nu ai, la cum nu eşti, şi în special la ce au alţii şi la cum sunt ei faţă de tine, adică te compari cu ei şi te pui pe tine în situaţii de inferioritate, te simţi invidios, gelos şi complexat. Când ai încredere în tine, eşti conştient că fiecare om are valoare şi semnifică ceva în primul rând prin calitatea sa de fiinţă umană şi apoi prin ceea ce este şi face, aşa că te bucuri de ce ai şi de cum eşti, iar diferenţele interinividuale le priveşti, cel mult, ca pe o curiozitate şi, eventual, ca pe o sursă de inspiraţie, dacă simţi că poţi şi că vrei să te dezvolţi personal, din diferite puncte de vedere.


Care sunt bazele încrederii în sine?

Încrederea în sine îşi are, de obicei, premisele în copilăria timpurie, în relaţia cu cei apropiaţi ţie. Pe de o parte, contează modelul parental pe care tu l-ai testat şi asimilat în structura personalităţii tale, adică ai partea ta de contribuţie la ,,cine” ai devenit în prezent, în funcţie de ce ai ales să preiei şi să interiorizezi. Pe de altă parte, nivelul încrederii în propria ta persoană se află în relaţie şi cu modul în care ai perceput că o anumită persoană s-a comportat cu tine:
- te-a încurajat, sau te-a descurajat în acţiunile tale? 
- ţi-a respectat, sau ţi-a încălcat limitele şi graniţele personale? 
- te-a criticat şi comparat în mod constant, sau a apreciat caracteristicile tale pozitive? 
- a încercat să îţi cunoască şi să ţină cont de sinele tău autentic, sau a căutat să te trateze ca pe o prelungire a sa şi să îţi impună şi inducă alegeri, atitudini şi comportamente care nu au avut nicio legătură cu ,,cine” şi ,,cum” ai fost tu?


Cum se poate îmbunătăţi încrederea în sine?

În niciun caz încrederea în sine nu se va îmbunătăţi dacă doar participi la seminarii şi citeşti. Desigur, acestea îţi pot lărgi într-o oarecare măsură orizontul şi poţi reflecta, în baza informaţiilor, la modul în care funcţionezi tu. Însă, cel mai autentic mod de a-ţi creşte încrederea în propria persoană, îl reprezintă psihoterapia şi cursurile care sunt construite în baza unui demers metodologic rezultat dintr-o formă de psihoterapie acreditată. Acestea te plimbă prin copilăria ta, îţi aduc în prim plan convingerile pe care le-ai dobândit şi care te încurcă, te ajută să înţelegi de ce acţionezi într-un fel sau altul, îţi identifică şi activează resursele interioare, te sprijină în a-ţi gestiona mai bine sensibilităţile, îţi oferă alternative de gândire şi de acţiune, te încurajează să testezi realitatea pentru a testa acele alternative şi pentru a obţine rezultate mai eficiente pentru calitatea vieţii tale. Autocunoaşterea şi dezvoltarea personală este cheia!

Dacă ţi-a plăcut articolul şi doreşti să primeşti în continuare articolele mele, te invit să te abonezi la newsletter, aici: 
 

Psiholog şi psihoterapeut,
Angela Plăcintar