Despre frumuseţea exterioară...

Ştim deja, că societatea manifestă interes şi o preocupare din ce în ce mai mare în privinţa aspectului fizic, a trăsăturilor frumoase de pe chip, a unei danturi impecabile, a unui aspect îngrijit al părului şi al pielii, al unui corp dezvoltat armonios. Multe dintre aceste aspecte la putem întâlni în mod natural la o persoană, în timp ce altele investesc timp, energie, muncă şi chiar bani în aspectul lor exterior, apelând uneori la diverse servicii de înfrumuseţare.

Majoritatea dintre noi suntem atraşi de oamenii care au trăsături armonioase şi frumoase, dar suntem de acord şi că frumuseţea este subiectivă, fiindcă ceea ce ţie îţi place, este posibil ca altuia să nu îi placă. Pornind de la această subiectivitate, se spune şi că ,,frumuseţea stă în ochii privitorului”, iar aceasta mă duce cu gândul la modul în care o persoană se percepe atunci când se priveşte în proprii săi ochi, percepţie care, de foarte multe ori, influenţează şi percepţia celor din jur asupra sa. Oricât de frumoasă ar fi o persoană la exterior, atunci când ea nu se vede în acest fel şi este profund nemulţumită de tot felul de detalii sau chiar de întregul său aspect exterior, ea se aşteaptă ca şi cei din jur să o perceapă în acelaşi mod, astfel că se raportează la ei ca şi când nu ar plăcea-o pentru ceea ce ea însăşi nu se place. Şi da, în timp, este posibil ca şi cei din jur să înceapă să o privească întocmai cum se priveşte ea pe sine. Aşadar, imaginea de sine poate să influenţeze imaginea în faţa celorlalţi. La fel cum, întâlnim spre exemplu alte persoane, pe care frumuseţea fizică exterioară nu prea le sprijină, dar care devin atractive în ochii celorlalţi prin faptul că îşi asumă ,,cine” şi ,,cum” sunt, folosind adesea autoironia, amuzându-se pe seama lor şi fiind conştiente de faptul că dispun de alte atuuri, care compensează prin frumuseţea lor fizică interioară.


Este suficientă frumuseţea fizică, exterioară?

Când ai o frumuseţe fizică exterioară şi te simţi congruent cu aceasta, poţi să atragi multă lume în jurul tău, dar ca să şi construieşti relaţii şi să poţi să le menţii, ai nevoie mai ales de o frumuseţe interioară, care izvorăşte din adâncul propriei tale fiinţe umane, care se răsfrânge asupra celorlalţi şi care se va imprima, în timp, pe chipul tău. Cum îmi place mie să spun, în două dintre citatele mele:

- ,,Când eşti plăcut ochiului prin fizicul tău, prin vestimentaţia şi accesoriile pe care le porţi, prin machiaj ori prin coafură, eşti mai degrabă atractiv, decât frumos. Devii frumos atunci când reuşeşti să vezi frumuseţea în aproapele tău şi în viaţa pe care o trăieşti”.  

- ,,În viaţă poţi să fii oricine şi să faci orice, dacă nu eşti, înainte de toate, Om. Frumuseţea şi succesul îţi pot aduce admiraţia celor din jur, însă dragostea şi dorinţa semenilor de-a rămâne în preajma ta, ţi-o conferă calitatea de om”.

 

Şi acum, despre frumuseţea interioară ...

Să fii un om frumos, implică:

Să ai o gândire sănătoasă, raţională şi flexibilă. Înseamnă, să alegi ca în loc de ,,trebuie”, să îţi formulezi dorinţele în termeni de ,,mi-ar plăcea” şi, în timp ce faci tot ceea ce ţine de tine pentru aceasta, să ai în vedere şi realitatea - că nu totul ţine de tine şi nu totul stă în puterea ta. Atunci când lucrurile nu se întâmplă aşa cum ţi-ar plăcea, conform viziunii tale, chiar dacă este neplăcut, să poţi să realizezi că situaţia nu este una catastrofică, pe care tu nu o poţi tolera, ci una dintre multiplele experienţe de viaţă, din care poţi învăţa ceva, şi că te poţi sprijini pe resursele de care dispui pentru a merge mai departe. Înseamnă, să înveţi să gândeşti în termeni de toleranţă la frustrare şi nu în termeni de lipsă de toleranţă la frustrare. Înseamnă, să gândeşti noncatastrofic şi nu în termeni catastrofici. Înseamnă, să faci diferenţa între comportament şi persoană, şi nu să etichetezi global oamenii.

Să dispui de un grad ridicat de autocunoaştere şi să manifeşti deschidere, interes, preocupare şi implicare în propria ta dezvoltare personală. Înseamnă, să fii conştient în egală măsură atât de caracteristicile care te sprijină, cât şi de cele care te încurcă în relaţia cu propria persoană, cu viaţa şi cu cei din jur, adică să ai o viziune de ansamblu, realistă, asupra a ,,cine” şi ,,cum” eşti, în loc să te priveşti doar prin prisma unor culori luminoase sau strict prin prisma celor întunecate. Înseamnă, să îţi asumi, să îţi accepţi şi să îţi iubeşti întreaga fiinţă necondiţionat, aşa cum este ea. Înseamnă, să manifeşti grijă şi implicare faţă de aspectul tău exterior, dar să fii preocupat în mai mare măsură de şlefuirea ta interioară, să îţi pui în valoare atuurile, să remediezi sau să îmbunătăţeşti ce se poate, din ceea ce îţi doreşti, şi să accepţi ceea ce nu se poate schimba.

Să îţi fii prietenul tău cel mai bun. Înseamnă, să nu te compari cu alte persoane sau chiar cu toate persoanele din jurul tău, ci să te uiţi la ,,cine” şi ,,cum” eşti tu şi la ce ai, să faci tot ceea ce poţi cu aceste daruri, urmărindu-ţi progresul pe care îl obţii de la o zi la alta. Înseamnă, să nu te judeci, ci să încerci să te înţelegi. Înseamnă, să nu te critici, să te etichetezi şi să te blamezi într-un mod incorect, atunci când nu e cazul, ci să fii blând şi înţelegător cu tine şi să îţi vorbeşti asemenea prietenului tău cel mai bun. Înseamnă, să te încurajezi atunci când te simţi deznădăjduit. Înseamnă, să fii conştient de realizările tale şi să vorbeşti despre acestea şi despre tine într-o manieră pozitivă, dar nu infatuată. Înseamnă, să te simţi bine cu tine, chiar şi în situaţiile în care nu eşti în centrul atenţiei. Înseamnă, să preţuieşti, să iubeşti şi să valorifici la maximum momentele tale de singurătate.

Să fii autentic şi să trăieşti în acord cu tine însuţi. Înseamnă, să fii congruent cu tine însuţi, să poţi să te exprimi aşa cum eşti, eliberat de măştile sociale şi de tot ceea ce te ţine departe de fiinţa şi de individualitatea ta, eliberat de temerea că unele persoane nu te vor plăcea şi de dorinţa de-a beneficia în mod constant de validările şi confirmările celor din jur. Înseamnă, să exprimi ,,cine” şi ,,cum” eşti, cu încredere, asumat şi acceptat, de fiecare dată când te opreşti pentru a te privi în oglinda sufletului tău şi în ochii propriei tale conştiinţe. Înseamnă, să fii deschis spre exterior, dar să fii conştient de propriile tale preferinţe, dorinţe, nevoi şi păreri personale, să ţi le exprimi cu asumare şi curaj, să iei decizii în acord cu tine însuţi şi să trăieşti în acord cu propria ta fiinţă, fără să faci compromisuri care îţi aduc prejudicii personale, chiar dacă acest lucru nu este pe placul tuturor.

Să îţi asumi propria viaţă şi propria fericire. Înseamnă, nu numai să fii conştient de toate lucrurile şi activităţile care îţi fac plăcere, de abilităţile tale şi de valorile după care te ghidezi în viaţă, ci să le şi implementezi în viaţa de zi cu zi, care îţi aparţine şi pe care o trăieşti. Înseamnă, să îţi asumi propria calitate a vieţii, să contribui în mod voluntar şi consecvent la starea ta de bine şi la propria ta fericire - ca fiinţă autonomă şi matură, care practică o profesie în acord cu abilităţile sale şi care alege să îşi facă timp pentru ceea ce îi umple sufletul şi rezervorul emoţional cu combustibil. Înseamnă, să dispui de propria ta reţetă de fericire, pe care urmând-o, să obţii o stare de bine, care să se reflecte în relaţia cu tine, cu viaţa şi cu cei din jur, adică prin ceea ce eşti şi faci, să aduci un plus de valoare calităţii vieţii tale şi calităţii vieţii celor din jur.

Să fii un om pozitiv. Înseamnă, să obişnuieşti să observi tot ceea este bine, frumos şi pozitiv la propria ta persoană, la experienţele tale de viaţă, la oamenii cu care interacţionezi şi să vorbeşti într-o manieră pozitivă despre toate acestea. Înseamnă, să ai în general bună dispoziţie, să creezi această stare în jurul tău, să ai un tonus psihic, să găseşti motive pentru care să zâmbeşti adeseori, să ai umor, să foloseşti autoironia atunci când situaţia o cere şi să râzi copios în momentele de amuzament. Înseamnă, să priveşti provocările vieţii în termeni de ecuaţie de rezolvare – atunci când se poate, sau în termeni de acceptare şi detaşare – atunci când nu se poate, în loc să te lamentezi în mod constant cu privire la aspectele care nu sunt pe placul tău ori să te victimizezi mereu în faţa ceorlalţi. Înseamnă, să te bucuri, să apreciezi şi să manifeşti recunoştinţă faţă de tot ceea ce este bun în viaţa ta.

Să manifeşti respect şi consideraţie faţă de individualitatea semenului tău. Înseamnă, ca în preajma celui de lângă tine, să poţi să depăşeşti preocuparea faţă de tine însuţi şi să manifeşti curiozitate, interes, deschidere şi preocupare pentru a observa şi a cunoaşte persoana celuilalt aşa cum este ea, în individualitatea sa unică. Înseamnă, să cauţi să îl înţelegi în loc să-l judeci, să îl critici, să-l etichetezi sau să-l compari. Înseamnă, să-l accepţi aşa cum este el, ocolind dorinţa de a-l schimba după ,,chipul şi asemănarea ta”. Înseamnă, să-i fii aproape, să-i vrei binele care este bine pentru el şi nu pentru a te servi pe tine. Înseamnă, să vezi ce este bun în el şi să-l încurajezi pe puterile sale personale în a da viaţă visurilor sale.  Înseamnă, să-i oferi libertatea de-a se conecta la persoanele şi activităţile preferate, adică de-a face alegeri şi de-a lua decizii în acord cu sine însuşi.

Să ai capacitatea de-a dărui şi de-a primi. Înseamnă, să manifeşti curiozitate faţă de interesele, nevoile, dorinţele şi preferinţele celui de lângă tine, poate multe dintre acestea diferite de ale tale, şi să mergi în întâmpinarea acestora, dăruind din ceea ce ai, dar fără a sarcrifica părţi din fiinţa ta, fapt care ţi-ar putea aduce prejudicii personale. Înseamnă, să oferi din ceea ce ai mai viu şi mai preţios în tine, să dăruieşti timp, zâmbet şi momente de calitate petrecute împreună, să împărtăşeşti cunoştinţe şi deprinderi, gânduri şi sentimente personale, bucurii şi tristeţi, să acorzi sprijin la nevoie, să spui o vorbă de alinare când cel de lângă tine este supărat. Înseamnă, să dăruieşti iubind, nu cu scopul de a primi, dar să fii deschis spre cooperare şi pregătit să primeşti cu bucurie, apreciere şi recunoştinţă aceleaşi lucruri care vin din partea celuilalt spre tine.


P:S. Dacă ţi-a plăcut articolul meu, te invit să te abonezi la newsletter, aici: 


Şi apropo', pentru tine ce înseamnă să fii un om frumos?


Psiholog şi psihoterapeut,
Angela Plăcintar