Dispreţuim ceea ce iubim, dar nu tot ce iubim se întâmplă şi să dispreţuim. Fiecare dintre noi avem lucruri care ne displac la alte persoane, în limite normale, însă în articolul de faţă, este vorba despre acele comportamente şi lucruri pe care le observăm la cei din jur, pe care le criticăm şi le blamăm puternic şi faţă de care opiniile, emoţiile şi reacţiile noastre negative au o intensitate foarte puternică. Îi criticăm pe cei din jur, îi blamăm, îi ironizăm, uneori ne certăm cu ei, insistăm să îi schimbăm şi, atunci când nu reuşim, poate chiar îi pedepsim pentru ceea ce ne displace la ei.

Oricât de greu ar fi de crezut la prima vedere, acest lucru se datorează faptului că ne simţim atraşi de un anumit comportament al oamenilor, dar pentru că nu ne permitem să îl manifestăm, din cauză că acesta se află în dezacord cu valorile şi principiile noastre, ori pentru că am vrea să îl manifestăm dar nu putem din varii motive, în loc să recunoaştem şi să acceptăm acest fapt, fără să ne fie afectată stima de sine, noi ne apărăm printr-un mecanism psihic numit ,,formaţiunea reacţională". Adică, ajungem să dispreţuim ceva ce iubim sau de care ne simţim de fapt atraşi, în timp ce dezvoltăm un comportament opus celui pe care îl ,,dispreţuim" atitudinal şi verbal, ca să fim îndreptăţiţi să ne justificăm şi să ne exprimăm dezacordul faţă de respectivul comportament. Iar acest mecanism de apărare a psihicului, ne ajută să ne simţim în siguranţă şi cu stima de sine protejată, când, de fapt, noi nu putem să fim aşa cum ne dorim sau nu putem să ne iubim exact aşa cum suntem.


Iată câteva exemple de astfel de comportamente, în care tu sau alte persoane dispreţuiţi ceea ce iubiţi:

Cu cât mai mult dispreţuieşti faptul că cei din jur sunt dezordonaţi, în timp ce tu ai o preocupare intensă pentru curăţenie, cu atât mai mult îţi doreşti în adâncul sufletului să poţi să fii şi tu dezordonat sau mai puţin preocupat de curăţenie, dar nu îţi permiţi acest ,,lux” din teama că vei fi judecat sau respins de către cei din jur. 

Cu cât mai mult dispreţuieşti oamenii care nu pun accent pe vestimentaţie, în timp ce tu eşti tot timpul la ,,4 ace”, cu atât mai mult ai vrea şi tu să fii ,,mai lejer”, dar nu îţi permiţi acest lucru, fiindcă te simţi fragil în interior şi încerci să compensezi acest lucru cu ceva din exterior pentru a beneficia de admiraţia celor din jur.

Cu cât mai mult dispreţuieşti faptul că o persoană îşi cumpără multe lucruri, poate scumpe, în timp ce tu ai bani dar te uiţi la fiecare leu, cu atât mai mult eşti atras în sinea ta de dorinţa de a cheltui, dar ai devenit avar fiindcă a cheltui intră în contrast cu valorile tale morale formate în copilărie, iar acum acumulezi cât mai mult la ,,ciorap” sau la ,,saltea”.

Cu cât mai mult dispreţuieşti un om care ştie să se menajeze şi să aibă grijă de el, în timp ce tu munceşti constant zi şi noapte, cu atât mai mult în sinea ta, ai vrea să poţi să te iubeşti mai mult şi să ai mai mare grijă de tine, dar cumva crezi că eşti valoros şi poţi beneficia de admiraţia şi aprecierea celor din jur doar prin ceea ce faci.

Cu cât mai mult dispreţuieşti oamenii dependenţi de alţii, în timp ce tu le faci pe toate singur, cu atât mai mult tânjeşti în sinea ta după oameni în viaţa ta, pe sprijinul cărora să te poţi baza, dar pe care îţi este dificil să îl soliciţi în realitate, de teama că ai putea părea un om slab.

Cu cât mai mult dispreţuieşti persoanele care îşi exprimă emoţiile şi sentimentele, în timp ce tu abordezi lucrurile strict într-o manieră logică, cu atât mai mult ai vrea şi tu să să poţi să te deschizi, dar simţi că, dacă ai da frâu emoţiilor şi sentimentelor tale, te-ai putea simţi copleşit de ele şi nu ai şti în ce mod să le gestionezi.

Cu cât mai mult dispreţuieşti şi blamezi amabilitatea, bunăvoinţa şi modul ,,mieros” de a vorbi al cuiva, în timp ce tu eşti un om direct, cu atât mai mult te simţi atras în adâncul propriei fiinţe de această atitudine caldă, pe care îţi este dificil s-o manifeşti, deoarece îţi este străină arta diplomaţiei şi a amabilităţii.

Cu cât mai mult dispreţuieşti importanţa pe care o persoană o manifestă faţă de sine, atunci când vorbeşte şi se raportază la cei din jur, în timp ce tu te tratezi ca şi când ai fi ,,mic” şi ,,nesemnificativ”, cu atât mai mult îţi doreşti importanţă şi respect, pe care nu ştii cum să le obţii în relaţiile cu cei din jur sau crezi că este ceva nepotrivit.

 

Iar exemplele ar putea continua. De multe ori, fiindcă nu putem avea ceea ce iubim şi ne dorim, şi nici nu putem accepta acest fapt, alegem să negăm acel lucru şi apoi să îl dispreţuim. În adâncul sufletului, avem nevoi diferite: fiziologice, de siguranţă şi securitate personală, sociale şi de apartenenţă, de recunoaştere socială, de dezvoltare personală, etc., dar pentru că nu ştim cum să le exprimăm şi să le satisfacem, ori pentru că nu avem curajul de-a face aceste lucruri, le transformăm în inversul lor. Aşa că, pentru a ne păstra sentimentul de valoare personală şi stima de sine ,,bună”, se întâmplă ca atunci când vrem să manifestăm un comportament, dar nu putem sau nu ne permitem acest lucru, alegem să ne manifestăm exact invers, iar comportamentul pe care de fapt ni-l dorim, îl întâmpinăm cu ostilitate şi dispreţ de fiecare dată când îl întâlnim la cei din jur. 

În realitate, nu numai atunci când casa noastră străluceşte de curăţenie, nu doar atunci când ne îmbrăcăm impecabil, nu numai atunci când coafura rezistă, nu doar atunci când le facem pe toate singuri, nu numai atunci când ne cenzurăm emoţiile pentru a fi perfect raţionali, nu doar atunci când avem bani, putere şi funcţii înalte, nu numai atunci când le ştim pe toate şi nu doar atunci când spunem lucruri inteligente suntem valoroşi ca fiinţe umane. Nu numai când părem perfecţi, impecabili şi în acord cu toţi cei din jurul nostru suntem valoroşi, ori când beneficiem de confirmări şi validări din partea lor, ci ori de câte ori stăm faţă în faţă cu noi înşine, şi cu cei din jur. Valoarea nostră de fiinţă umană este pur şi simplu, iar unul dintre pilonii cei mai puternici ai acesteia este curajul de-a fi imperfecţi şi de-a recunoaşte că vrem ceva ce, poate, se află în dezacord cu valorile personale, ori ceva a cărui realizare se află dincolo de puterile personale. 

Din păcate, mulţi suntem prea puţin conştienţi de cum suntem şi de ceea ce se află în inconştientul nostru, deoarece esenţa personală se află baricadată sub măşti făurite din metale grele şi din mecanisme psihice de apărare. Însă atunci când reuşim să devenim conştienţi de ceea ce nu suntem conştienţi şi să renunţăm din când în când la acele măşti şi la acele mecanisme psihice de apărare care ne încurcă în relaţia cu propria persoană şi cu cei in jur, trecem într-o treaptă superioară de înţelegere a propriei personalităţi şi, mai ales, a diferenţelor interumane. Aşadar, să fim atenţi la ceea ce dispreţuim, să ne punem întrebări, să reflectăm, să conştientizăm, să acceptăm şi măcar din când în când să renunţăm la ceea ce ne încurcă!


P.S. Dacă ţi-a plăcut articolul şi încă nu te-ai abonat la newsletter, te invit să te abonezi aici: 
 

Angela Plăcintar,
Psiholog şi psihotrapeut