În mod normal, stării de bine şi de fericire nu-ţi vine să-i asociezi cuvântul ,,renunţare” ci, mai degrabă, dobândire, câştigare sau, cel puţin, menţinere a ceea ce există bun în viaţa ta. Şi totuşi, unele obiceiuri sau tipare comportamentale stau în calea fericirii şi reprezintă poveri pe care oamenii le duc în spate, în fiecare zi din viaţa lor. Dacă ar renunţa la fiecare din acestea, le-ar fi mai la îndemână să privească mai degrabă înainte şi în sus, decât în jos, şi mai degrabă spre pozitiv, decât spre negativ.

Atunci când îţi este dificil să apreciezi ceea ce ai deja, când îţi este greu să manifeşti iubire, consideraţie şi respect faţă de propria persoană, când rătăceşti prin viaţă în loc să îţi găseşti un sens în ea, când nu ştii cum să trăieşti în acord cu tine, când nevoia de perfecţiune te inundă, când te compari mereu cu cei din jur, când ai aşteptări nerealiste de la oameni şi de la viaţă, când tinzi să te victimizezi în mod constant şi când trăieşti preponderent în trecut, îţi pui singur pietre şi bolovani în calea fericirii.


Dificultatea de-a aprecia ceea ce ai deja. Poate că te-ai antrenat încă din copilărie să treci pe lângă darul vieţii tale, pe lângă simţurile cu care ai fost înzestrat, pe lângă lucrurile materiale pe care le-ai avut şi alţii nu, pe lângă abilităţile şi deprinderile pe care ţi le-ai dezvoltat, pe lângă reuşitele tale, pe lângă oamenii din în viaţa ta, pe lângă gesturile pozitive cu care ei te-au întâmpinat, etc. Iar atunci când uiţi să observi binecuvântările din lucrurile mărunte şi zilice din viaţa ta, să le apreciezi şi să te simţi în mod real recunoscător pentru acestea, fericirea îţi este străină, iar nefericirea devine un mod de-a fi. Poate că a venit momentul să deschizi larg ochii, să apreciezi tot ceea ce este bun viaţa ta şi chiar să celebrezi aceste binecuvântări, fiindcă alţii şi-ar dori să fie ca tine şi să aibă ce ai tu, dar sunt privaţi de multe dintre aceste lucruri.

 

Dificultatea de-a manifesta iubire, consideraţie şi respect faţă de tine. Atunci când te judeci, te critici, te blamezi, te învinovăţeşti şi te devalorizezi în ochii proprii şi ai altora pentru ,,imperfecţiunile” tale, legate de fizicul tău, de ideile pe care le exprimi, de emoţiile pe care le simţi, de atitudinile tale şi de ceea ce faci, în loc să schimbi ce poţi din ce nu îţi place şi să accepţi ceea ce nu poţi schimba, dar şi atunci când permiţi celor din jur să manifeste în relaţia cu tine comportamente abuzive, te porţi cu tine asemenea duşmanului tău, iar în aceste condiţii, nu ai cum să te simţi bine cu tine şi nici să fii fericit. Poate că a venit momentul să schimbi aceste lucruri şi să începi să te iubeşti cu adevărat. Poate că a venit momentul şi să înveţi în ce mod să întâmpini oamenii care te tratează cu lipsă de consideraţie şi de respect.

 

Dificultatea de a-ţi găsi un sens în viaţă. Fiecare om are locul lui şi sensul lui în lumea în care trăieşte, prin contribuţia pe care o aduce, prin ceea ce face la locul de muncă şi în relaţiile cu cei din jur. Dacă eviţi implicarea în acţiune şi doar aştepţi ca alţii să se implice şi să facă totul în locul tău şi pentru tine, sentimentul de capabilitate şi de împlinire personală te ocoleşte. Atunci când nu îţi conştientizezi calităţile, abilităţile, resursele personale pe care le deţii, când le ignori - în loc să le cultivi, să le dezvolţi şi să le valorifici la maximum, atât pentru tine şi pentru cei din jur, este dificil să îţi găseşti locul în lume, să simţi că eşti util şi să conştientizezi că ai un sens. Poate că a sosit momentul să devii conştient de resursele tale personale şi să începi să le pui în valoare prin acţiune, pornind de la ceea ce rezonează cu valorile şi interesele tale.

 

Dificultatea de-a trăi în acord cu tine. Atunci când nu îţi conştientizezi plăcerile, interesele, valorile şi principiile care sunt importante pentru tine, cel mai probabil permiţi oamenilor să te influenţeze în modul în care îţi trăieşti viaţa, să îţi impună propriile lor principii de viaţă, să te implice în ceea ce este important pentru ei, să devii dependent de confirmările şi validările lor în ceea ce te priveşte. Întâmpini dificultăţi în a spune ,,Nu” şi în a trasa limite şi graniţe sănătoase în relaţia cu cei din jur. Iar atunci când nu trăieşti în acord cu ceea ce te defineşte cu adevărat, este dificil să fii şi să te simţi fericit. Poate că a venit momentul să păşeşti pe drumul spre autocunoaştere, să devii conştient în mai mare măsură de ,,cine” şi ,,cum” eşti şi să înveţi să trăieşti în acord cu propria ta persoană şi cu ceea ce te defineşte în autenticitatea ta.

 

Tendinţa de-a căuta perfecţiunea. Atunci când cauţi să fii perfect în ,,cine” şi ,,cum” eşti, pui presiune pe tine şi eşti în fiecare clipă agitat, deoarece ai impresia că dacă lucrurile nu ies aşa cum îţi doreşti, se va produce o catastrofă pe care tu sau cei din jur nu o puteţi tolera. Iar un lucru pe care îl faci cu presiune, cu încordare şi cu teama că nu va fi perfect, îţi menţine starea de nefericire chiar şi când l-ai realizat la standardele personale impuse căci, mai degrabă, ai un sentiment de uşurare, decât de fericire. Mai mult decât atât, nevoia ta de perfecţiune se răsfrânge şi asupra celorlalţi, şi pui aceeaşi presiune pe ,,cine” şi ,,cum” sunt, iar standardele înalte pe care le pretinzi de la ei îi frustrează şi îi enervează. Poate că a sosit momentul să devii mai flexibil în unele privinţe, să alegi câteva perfecţiuni la care să renunţi şi să  observi că valoarea ta poate rămâne aceeiaşi în ochii celorlalţi.

 

Tendinţa de-a te compara. Atunci când te compari cu cei pe care-i întâlneşti în calea ta şi, mai grav, cu cei de pe reţelele de socializare şi cu ,,modelele” pe care mass-media le promovează, începi să observi cum sunt ei şi tu nu, ce au ei şi tu nu. În loc să te uiţi la ce ai, te uiţi la ce nu ai, ceea ce îţi generează sentimente de inferioritate şi de invidie, iar acestea nu au cum să te facă fericit. Oricum, în realitate, este puţin probabil să ştii cât sunt de fericiţi sau nefericiţi sunt oamenii în adâncul propriei lor fiinţe, căci în faţa celorlalţi majoritatea oamenilor poartă măştile sociale care strălucesc destul de mult. Poate a venit momentul să te compari mai puţin cu cei din jur, care oricum etalează în faţa celorlalţi doar lucrurile pozitive şi cu care se mândresc, şi mai degrabă să priveşti la ceea ce ai tu, să apreciezi, să te întrebi în ce mod poţi să le valorifici pentru a aduce un plus de valoare vieţii tale şi să acţionezi.  

 

Aşteptările nerealiste de la cei din jur. Una dintre cele mai nerealiste aşteptări legate de fericire, este să aştepţi ca altcineva din exteriorul tău să facă totul pentru tine, astfel încât tu să te simţi fericit. Altcineva să îţi ghicească gândurile, altcineva să îţi îndeplinească visurile şi dorinţele, altcineva să creeze momentele care să îţi genereze starea ta de bine şi de fericire. În spatele acestei aşteptări se află dificultatea de a-ţi asuma contribuţia pentru propria fericire, comoditatea şi convingeri iraţionale de tipul ,,oamenii trebuie să” ..., iar dacă acest lucru nu se întâmplă, te simţi dezamăgit şi nefericit. Poate că a venit momentul să începi să îţi asumi faptul că tu eşti responsabil de fericirea ta, la care poţi contribui în fiecare zi, acceptând faptul că cei din jur nu au nicio obligaţie din a te pune pe tine înaintea lor sau din a face din fericire ta o prioritate, deorece ei sunt responsabili pentru fericirea lor.

 

Aşteptările prea mari de la viaţă. Să ai aşteptări nerealiste de la viaţă, înseamnă să crezi că acasta ,,trebuie” să fie uşoară şi ferită de provocări, să îţi aştearnă la naştere un covor roşu pe care tu să păşeşti şi să îţi scoată ce e mai bun în cale, să îţi ofere totul deodată, cu un minim de efort sau chiar fără, iar tu să contribui cât mai puţin în acest sens. Dacă aştepţi ca viaţa să te ferească de provocări şi să te facă în fiecare clipă fericit, poţi aştepta mult şi bine, căci acest lucru este puţin probabil să se întâmpe. Poate că a sosit momentul să înţelegi că viaţa ne scoate tuturor în cale provocări dintre cele mai diverse şi că este de preferat să le întâmpini cu cât mult curaj şi cu cât mai multă răbdare, încercând să le faci faţă şi nu să te prăbuşeşti în faţa lor ori să rămâi ancorat în dezamăgire şi nefericire.

 

Tendinţa de-a te victimiza. Atunci când ai o mentalitate de victimă şi te focusezi în mod constant pe ,,cine” şi ,,cum” nu eşti şi pe ce nu ai, pe comportamentele negative cu care cei din jur se îndreaptă spre tine (criticile pe care ţi le aduc, sentimentele de invidie pe care le simt faţă de tine, faptul că profită de bunătatea ta, absenţa sprijinului din partea lor, indiferenţa cu care eşti tratat de ei, etc.) pe dificultăţile şi provocările pe care viaţa ţi le scoate în cale, când te victimizezi şi te lamentezi în mod constant, rămâi blocat pe minus şi nu mai reuşeşti să observi binecuvântările din viaţa ta. Poate că a venit momentul să renunţi la atitudinea de victimă, fiindcă nu totul este negru şi sumbru în viaţa ta, ci există şi culori luminoase, pe care în primul rând tu poţi să le observi. Fiecare om are alternativ, momente şi perioade mai surte sau mai lungi care sunt mai puţin bune, dar şi care sunt mai bune.

 

Tendinţa de-a trăi în trecut. Ceea ce îţi crează un sentiment constant şi profund de nefericire, este obiceiul de-a te focusa pe aspectele negative din trecutul tău, pe regretele legate de ceea ce nu ai făcut, pe sentimentele de vinovăţie legate de ce ai făcut greşit în opinia ta sau a altora, pe lucrurile şi fiinţele pe care le-ai pierdut, pe faptul că ai îmbătrânit, pe ceea ce nu ai realizat, etc. Dacă eşti sincer cu tine şi reflectezi la viaţa ta în mod obiectiv, constaţi că există şi aminiri memorabile legate de momentele de fericire exeprimentate în trecut, pe care este firesc să le păstrezi active în conştiinţa ta. Chiar este bine să le rememorezi din când în când, pentru starea ta de mulţumire şi de fericire. Poate că a sosit momentul să accepţi şi partea mai puţin luminoasă din trecutul tău, să te desprinzi de ea şi să începi să trăieşti mai mult şi mai implicat în prezent, pentru a-ţi construi noi momente frumoase.


Indiferent care ar fi omul căruia i-am analiza viaţa, vom găsi de fiecare dată, pe lângă provocările inerente ale vieţii, motive pentru care ar putea să fie fericit. Fiecare om are motive pentru care ar putea să se simtă binecuvântat în viaţa sa, dacă doreşte să le observe. Fiecare om are motive pe care să le aprecieze şi pentru care să se simtă recunoscător. Fericirea nu se contruieşte din lucruri mari, din alergarea spre îndeplinirea unor visuri cât mai măreţe, ci vine din abilitatea de-a observa fiecare lucru bun din viaţa ta, de a-l aprecia şi de-a simţi cu adevărat recunoştinţă faţă de toate acestea.  Renunţarea la obiceiurile de mai sus, nu numai că îţi poate îndrepta paşii spre fericire, dar îţi poate crea şi premisele ameliorirării stimei de sine.

 

Angela Plăcintar,
Psiholog şi psihoterapeut