Zâmbetul - ca metaforă
Zâmbetul reprezintă privilegiul fiinţei umane, al cărei chip îl destinde şi îi sporeşte frumuseţea naturală de N+1 ori. Zâmbetul este reflexia liniştii sufleteşti, a armoniei interioare, a autoacceptării, a bunei dispoziţii, a speranţei, a bunăvoinţei şi a iubirii. Zâmbetul este un accesoriu nepreţuit şi, totodată, una dintre cele mai prețioase bogății pe care le deține orice ființă umană. Uneori, efectele lui se propagă din interior spre exterior, aducând zâmbetul pe chipul altora şi deschizând poarta către sufletul lor, iar alteori efectele lui se propagă din exterior spre interior, aducându-ţi ţie zâmbetul pe chip şi deschizând poarta către sufletul tău. Aceasta, întrucât zâmbetul este contagios: tu îl oferi lumii, iar lumea ţi-l trimite înapoi. O lume interioară, şi o lume exterioară.
Îmi place să zâmbesc şi fac acest lucru din ce în ce mai des: zâmbesc vieţii pentru darurile ei, zâmbesc când eu însămi dăruiesc, zâmbesc oamenilor pentru frumuseţea pe care o văd atunci când vorbesc cu ei, zâmbesc căţeluşei mele când mă uit în ochii ei, zâmbesc florilor pentru forma, mirosul şi culorile lor, zâmbesc când fac ceea ce îmi place, zâmbesc când pot să mă eliberez de suferinţă şi când pot să iert, zâmbesc când reuşesc să depăşesc obstacole şi provocări, zâmbesc experienţelor din care reuşesc să învăţ şi să evoluez, zâmbesc când mă eliberez de aşteptările nerealiste şi de tirania lui ,,trebuie” ca oamenii şi lucrurile să fie cum vreau eu, zâmbesc când am câte o realizare personală, zâmbesc când îmi urmez vocea interioară. Nu ştiu dacă momentele în care zâmbesc sunt mai multe sau mai puţine decât cele în care nu zâmbesc, dar presupun că zâmbetul meu îşi găseşte locul alternativ pe cele două talere ale balanţei. Poate că am atâtea motive să zâmbesc, fiindcă starea mea interioară şi relaţia cu mine însămi este cu fiecare zi din ce în ce mai bună, iar starea mea interioară îmi aduce zâmbetul pe chip.
Uneori, mă privesc în oglindă și îmi zâmbesc... observ toate detaliile aspectului meu fizic, mă gândesc la toate lucrurile minunate din prezentul vieții mele, pe care le apreciez și pentru care îmi exprim recunostința, și mă simt frumoasă, norocoasă, încrezătoare în propriile-mi forțe și sunt fericită. Probabil mă încearcă astfel de stări de bucurie interioară fiindcă mi-am zâmbit sau, poate că zâmbesc pentru că dispoziția mea interioară este bună... și mă întreb: oare zâmbetul este cel care îmi influențează starea din interior sau starea interioară îmi generează zâmbetul pe chip? Dintre ceea ce gândesc, ceea ce simt și ceea ce exprim, încerc să identific dacă ceea ce gândesc este cauza și ceea ce simt este efectul. Mă întreb, de care parte să mă situez, de cea în care zâmbetul meu este cel ce îmi influențează starea interioară, sau de partea în care starea mea interioară îmi aduce zâmbetul pe chip? Despre efectele benefice ale unui zâmbet se știu deja multe: că produce mai mulți hormoni ai fericirii (serotonină și endorfină) decât ciocolata, că reduce stresul, că ajută la vindecarea depresiei, că întărește imunitatea organismului și scade tensiunea arterială...iată - o mulțime de efecte benefice în plan fiziologic! Trăim într-un spațiu energetic în care, înseamnă că, exteriorul influențează interiorul...
Adesea mă plimb zâmbind printre oameni - suflete frumoase, încântată de descoperirea mea, cu zâmbetul pe chip, atrag privirea celorlalți și observ cum li se luminează privirea. Mă întâlnesc cu un cunoscut, îi zâmbesc, și constat cum chipul inexpresiv pe care îl afișa în drumul lui, i se luminează și-i răspunde zâmbetului meu... a empatizat cu mine - constat eu, și iată că și el zâmbește mai departe! Concluzionez, de această dată, că starea mea interioară - de bine, de seninătate, de liniste sufletească și de armonie, a influențat interiorul lui (starea lui de bine), aceasta influențând exetriorul (zâmbetul) său care se va reflecta mai departe în relaţionarea cu oamenii pe care-i întâlneşte şi în relațiile pe care le are cu cei din jurul său. Iată, aşadar, cum starea interioară o influentează pe cea exetrioară iar eu parcă m-aș situa de această parte, în care aleg să fiu producătorul, scenaristul și actorul vietii mele, conştientizând ceea ce e minunat în existenta mea, zâmbind, apreciind și apoi multiplicând aceste stari de N+1 ori!
Dintre ceea ce gândesc, ceea ce simt și ceea ce exprim, încerc să identific dacă, ceea ce gândesc este cauza și ceea ce simt este efectul! Starea interioară generată de gândurile pozitive și zambetul au roluri bine definite, sau sunt ca într-un proces de comunicare, în care emițătorul și receptorul își schimbă rolurile alternativ? O pânză de păianjen parcă le desparte, o linie șerpuită ca într-un androngin în care yin și yang sunt separate, diferite, dar totuși împreună, completându-se unul pe celălalt într-un dans al universului energetic... Iată, aceasta este puterea zâmbetului, puterea care stă în mâinile noastre, instrumentul de comunicare cel mai la îndemână, pe care NOI ALEGEM când și în ce mod îl folosim, pentru a influența exteriorul, sau pentru a schimba interiorul! El, zâmbetul, este, de fapt, linia șerpuită care unește interiorul din noi cu exteriorul nostru și care, împreună, reprezintă parte dintr-un întreg, din energia acestui Univers...
P.S. Dacă ţi-a plăcut articolul, te invit să te abonezi la newsletter, aici:
Şi apropo, pe tine ce te face să zâmbeşti?
Psiholog şi psihoterapeut,
Angela Plăcintar