Azi, este un moment potrivit pentru a mă întoarce în interiorul meu, pentru a mă reîntâlni cu liniștea și pacea din sufletul meu, pentru a mă regăsi și pentru a păși ulterior, mai departe, în drumul meu prin viață.
Azi, când mă pot întoarce în casa sufletului meu, este în fiecare zi.

 

Întorcându-mă în adâncul ființei mele, conștientizez cine sunt: sunt Eu.
Sunt eu însămi, așa cum vreau să fiu.
Sunt eu, în armonie cu mine însămi, și, de aceea, mă bucur întotdeauna de propria mea companie!

 

Singurul lucru pe care care îl am cu adevarat, pentru că nimeni altcineva nu îl deține și nu îl poate copia, sunt Eu, în unicitatea mea, în fiecare clipă ce transcende poarta existenței mele – de dinainte de a mă naște, în timpul prezent, ori după ce nu voi mai fi.

 

Sunt unică și irepetabilă, perfectă în imperfecțiunea mea, înzestrată cu acel potențial intrinsec și cu acele calități și abilități care-mi permit să identific tot ceea ce mă face să prind viață, astfel încât să compun melodia cu cele mai înalte note muzicale - melodia sufletului meu, să aștern pe hârtie cel mai minunat scenariu al unei povești de viață - povestea vieții mele, și să mă bucur de cel mai frumos și luminos peisaj dintr-o călătorie - călătoria Sinelui meu plutind prin Univers.

 

În unicitatea mea, călătoresc frumos prin Universul din care sunt o infimă și totuși infinită Parte conectată la Întreg, ce crește, fiindcă iubește, întâlnește, relaționează, primește, dăruiește, creează și, din nou iubește, găsindu-și și regăsindu-și sensul, locul și utilitatea, înspre desăvârșirea ca ființă unică și irepetabilă.

 

Când sunt cu mine însămi, în liniștea ce veghează casa sufletului meu, citesc dintr-o carte ce reflectă toate lucrurile experiențiate de mine și ale cărei pagini se reașază în fiecare zi.
În tăcere și cu timpul, imaginile devin din ce în ce mai clare și mai expresive, iar culorile descompuse în mii de nuanțe capătă înțeles.
În fiecare zi citesc, plină de apreciere și recunoștință, cu o aviditate ce transcende Spațiul și Timpul, din Cartea sufletului meu.

 

Îmi place să mă plimb printre gândurile mele și să alerg printre rândurile așternute pe paginile sufletului meu; nu zăbovesc prea mult, căci în curând mi se alătură alți semeni.

 

Îmi place să dansez cu misterul vieții.
În cele din urmă, reușesc să-i deslușesc fiecare pas misterios și să mă armonizez cu el, în ritmul meu, fiindcă viața mea este o călătorie nesfârșită către mine, către tine, spre lume și înapoi la mine; către autocunoaștere și spre intercunoaștere.

 

În drumul meu prin viață, adesea mă opresc în fața simplității, devenind conștientă de frumusețea și sublimul acesteia și mă bucur în interiorul meu.


Uneori sunt ,,furată” de aparențe.
Dar când reușesc să privesc dincolo de aparențe, descopăr esența lucrurilor și iau decizii mult mai înțelepte.

 

Mă bucur mult că am venit pe lume!
Și vreau să trăiesc de acum încolo mai mult decât am trăit până acum, căci mai am multe lucruri bune de făcut!
Mi-am propus o parte din ele, însă, cum de altele nu am nici cea mai vagă idee, sunt cuprinsă de o imensă curiozitate.

 

Nu mă voi teme nicicând să ies din zona de confort.
Oricât mi-ar fi de greu, oricâte obstacole aș întâlni, mă încurajez singură să găsesc soluții, să rezolv, să învăț, să cresc și să evoluez, fiindcă știu că ceea ce îmi este la-ndemână, nu-mi poate produce nicio situație de învățare.

 

Am ajuns la concluzia că dețin toate resursele interioare pentru a mă reinventa ori de câte ori doresc.
Și am să continui să-mi doresc acest lucru întreaga mea viață.

 

De obicei, sunt două momente extrem de importante în viața mea: unul în care îmi dau voie să visez, și unul în care dau viață visurilor mele.
Dacă eu cred că voi reuși în ceea ce-mi propun, părerea ta nu mai contează.
Pentru că ceea ce cred eu despre mine, are o forță infinit mai mare asupra acțiunilor mele, decât ceea ce crezi tu despre mine.
Iar dacă tu nu crezi suficient de mult în mine, este, poate, pentru că tu nu crezi suficient de mult în tine.
Iar acest lucru nu are legătură cu mine, ci cu propria ta persoană.

 

Lumea mea este lumea acelora care sunt curioși, deschiși spre nou, spre cunoaștere, spre evoluția personală.
Lumea mea este lumea acelora care au visuri mărețe, care cred că pot, care au curajul să-ndrăznească, a celor care nu se dau bătuți niciodată, mergând până în pânzele albe pentru a reuși în ceea ce și-au propus.
Lumea mea este lumea celor care conștientizează că singurele lor limite sunt acelea pe care ei înșiși și le impun, așa că, le demolează rând pe rând.
Lumea mea este lumea acelora care se mișcă continuu, care se reinventează mereu, surprinzându-se adesea pe ei înșiși.
Lumea mea este a celor care creează necontenit lucruri minunate și utile pentru ei înșiși, dar și pentru cei din jur, contribuind prin ceea ce au ei mai bun și mai frumos, la evoluția comunității din care fac parte.
Lumea mea este lumea acelora care știu că perfecțiunea există doar la nivel ideal, așa că au curajul de a fi imperfecți, acceptând ceea ce nu pot schimba, în timp ce lucrează la ceea ce pot schimba, pentru a se apropia într-o măsură cât mai mare de idealul lor.
Lumea mea este lumea celor care cred că fiecare are locul și rolul său în această lume, așa că nu se compară cu ceilalți, ci îi privesc ca pe niște curiozități și alternative, de la care se inspiră pentru viața lor.
Lumea mea este a celor care înțeleg că toate experienţele negative pot fi considerate lecţii de viaţă din care ei pot desprinde anumite concluzii, pe care să se sprijine în experienţele viitoare.
Lumea mea este lumea celor care cred că pot oricând să o ia de la capăt, convinși că vor reuși.
Lumea mea este a acelora care fac alegeri asumate pentru gândurile, emoțiile și comportamentele lor, pentru fericirea lor.
Lumea mea este lumea celor care au curajul să iubească viața, munca, oamenii și natura ,,chiar dacă”, nu numai ,,dacă”.
Lumea mea este lumea celor care au curajul să iubească – pur și simplu.

Aceasta este, în parte, lumea mea.

A ta lume, care este?

Angela Plăcintar